Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEOSEBI
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 230 pentru DEOSEBI.
NEOPOZITIVÍSM s . n . Curent filozofic contemporan care acordă o atenție deosebită cunoașterii raționale și logicii , precum și analizei logice a limbajului științei . [ Pr . : ne -
NEPREȚUÍT , - Ă , neprețuiți , - te , adj . 1. Care nu este sau nu poate fi prețuit , calculat , apreciat ; incalculabil ; p . ext . foarte prețios , foarte valoros ; inestimabil . 2. Față de care cineva simte o afecțiune deosebită ; foarte scump , foarte drag . - Ne - +
NEÚTRU , - Ă , neutri , - e , adj . 1. ( Despre state , popoare etc . ) Care este în stare de neutralitate , care nu face parte din beligeranți sau dintre părțile adverse ; neutral ( 1 ) . 2. Care nu poate fi calificat nici în sens pozitiv și nici în sens negativ , care nu trezește nici un interes deosebit , care este nesemnificativ , indiferent ; care manifestă indiferență , lipsă de participare : spec . lipsit de valoare afectivă sau stilistică . 3. ( Gram . ; în sintagmele ) Gen neutru ( și substantivat , n . ) = formă a unor părți de vorbire ( substantivul , adjectivul etc . ) atribuită numelor de lucruri . Substantiv neutru ( și substantivat , n . ) = substantiv de genul neutru . Vocală neutră = vocală medială . 4. ( Chim . ) Care nu are nici caracter acid , nici caracter bazic ; neutral ( 3 ) . 5. ( Fiz . ) Care nu are sarcină electrică ; care posedă în cantități egale sarcină electrică pozitivă și
NOD , noduri , s . n . 1. Loc în care se leagă două fire , două sfori , două fâșii de pânză etc . ca să se țină strâns împreună ; loc în lungul sau la capătul unui fir , al unei sfori , al unei fâșii de pânză etc . unde s - a făcut un ochi prin care s - a petrecut unul dintre capete și s - a strâns tare ; legătură obținută astfel . 2. Proeminență pe trunchiul unui arbore , pe tulpina unei plante sau la încheietura unui cotor ; punct de unde încep să crească crengile pe tulpină sau frunzele pe lujer . 3. ( Înv . și pop . ) Articulație , încheietură ( a degetelor ) . 4. ( În sintagmele ) Nodul gâtului ( sau gâtlejului , beregatei etc . ) = mărul lui Adam . Nod vital = punct situat în bulbul rahidian corespunzând centrului respirator și a cărui lezare are ca urmare moartea imediată prin oprirea respirației . 5. Umflătură , tumoare , nodozitate , gâlcă rezultată dintr - o stare patologică . 6. Punct dublu al unei curbe în care aceeași ramură a curbei se intersectează pe ea însăși . 7. Fiecare dintre punctele în care sunt dispuși atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul ...
... însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă ( pentru a le putea identifica și a le deosebi
NUMEROTÁT^2 , - Ă , numerotați , - te , adj . Care poartă un număr de ordine ( pentru a putea fi identificat și deosebit ) ; înregistrat sub un anumit număr ; spec . paginat . - V. numerota . NUMEROTÁT^1 s . n . Numerotare . - V.
OBIȘNUÍT , - Ă , obișnuiți , - te , adj . 1. Care a devenit obicei , care a intrat în obișnuința cuiva , caracteristic cuiva . 2. Care se face , se întâmplă , sau se întâlnește în mod regulat ; care se folosește adesea ; curent . 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit ; comun , simplu , banal , de rând . [ Var . : ( înv . ) obicinuít , - ă
OBSCÚR , - Ă , obscururi , - e , adj . 1. Care nu este străbătut de lumină , lipsit de lumină ; întunecos . 2. Fig . Nedeslușit , nelămurit , neclar , greu de priceput , neînțeles . 3. Fig . Necunoscut sau puțin cunoscut ; de mică importanță ; fără merite sau calități deosebite ,
OCUPÁ , ocúp , vb . I . I. Tranz . 1. A pune stăpânire pe . . . , a lua în stăpânire cu forța armată un teritoriu , un oraș etc . ; a cuceri . 2. A lua ( temporar ) în stăpânire , a avea în folosință un imobil , un spațiu locativ . 3. A lua în primire , a deține un post , o funcție etc . II. Refl . 1. A lucra într - un anumit domeniu , a avea drept ocupație sau profesiune ; a se îndeletnici cu . . . 2. A se interesa , a se îngriji de cineva sau de ceva ; a acorda atenție
OM , oameni , s . m . 1. Ființă superioară , socială , care se caracterizează prin gândire , inteligență și limbaj articulat , iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta , mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat . 2. ( Cu determinări care indică un raport de dependență ) Persoană care se află în slujba cuiva ; persoană de încredere . 3. Persoană de vază , de seamă . 4. Bărbat . 5. ( La sg . ) Persoană oarecare , cineva , oricine . 6. ( Art . ) Numele popular al constelației boreale Hercule . [ Gen . - dat . : omului ; voc . :
ONOÁRE , onoruri , ( 5 , 6 ) s . f . 1. Integritate morală , probitate , corectitudine ; demnitate , cinste . 2. Reputație , prestigiu , faimă , vază . 3. Prețuire deosebită , considerație , respect , stimă . 4. Favoare , cinste . 5. Manifestare a stimei , a considerației pentru cineva , exprimată prin semne de cinstire , de respect ; p . ext . ( la pl . ) ranguri , demnități . 6. ( Înv . ; în forma onor ) Poziție socială ,