Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORȚA

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 163 pentru FORȚA.

REOLOGIE

REOLOGÍE s . f . Ramură a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie curgerea lentă și deformarea în timp a corpurilor solide sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor . [ Pr . : re -

 

REOSTRICȚIUNE

REOSTRICȚIÚNE , reostricțiuni , s . f . Contracție transversală a unui fascicul de purtători de sarcină electrică , datorită forțelor exercitate de câmpul magnetic propriu [ Pr . : re - o - stric - ți -

 

RESORT

RESÓRT^2 , resorturi , s . n . Organ al unui mecanism executat dintr - un material cu proprietăți elastice mari și care , sub acțiunea unei forțe exterioare , se deformează , revenind la forma inițială când acțiunea exterioară încetează ; ( sens curent ) arc . RESÓRT^1 , resoarte , s . n . Sector , domeniu de activitate ; p . ext . persoanele care îl

 

RESPINGERE

RESPÍNGERE , respingeri , s . f . 1. Faptul de a respinge . 2. ( Fiz . ) Exercitare a unei forțe dirijate dinspre corpul care o exercită spre corpul asupra căruia se exercită ; repulsie (

 

REZISTA

REZISTÁ , rezist , vb . I . Intranz . A se împotrivi , a ține piept ; a opune rezistență ; a nu ceda la acțiunea unor forțe din afară ; a nu se lăsa învins , a se ține

 

REZISTENȚĂ

... a unui corp de a suporta , fără modificări în masa lui , acțiunea altui corp sau a unei forțe străine . 4. Forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul , de grosimea și de lungimea lui ...

 

REZONATOR

REZONATÓR , rezonatoare , s . n . Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanță ( 2 ) când se găsește într - un câmp de forțe periodice , datorită unui izvor de

 

REZULTANTĂ

... REZULTÁNTĂ , rezultante , s . f . 1. ( Mec . ) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date , care se aplică în același timp asupra ...

 

RIGID

RIGÍD , - Ă , rigizi , - de , adj . 1. Care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare . 2. Fig . ( Despre oameni ) Care nu îngăduie abateri ; dur , sever , neînduplecat ,

 

RIGIDITATE

RIGIDITÁTE , rigidități , s . f . 1. Însușirea de a fi rigid ( 1 ) , proprietate a corpurilor de a nu se deforma sub acțiunea forțelor care se exercită asupra lor . 2. Fig . Severitate , duritate , austeritate ;

 

ROST

ROST , rosturi , s . n . 1. Sens , înțeles , tâlc ; scop , menire , justificare , motivare . 2. Mod de a - și întocmi viața ; stare , situație socială , materială , familială ; p . ext . gospodărie . 3. Mod , fel de organizare a unei activități ; ordine după care se desfășoară o acțiune ; plan de desfășurare , de executare a ceva . 4. Spațiu în formă de unghi , format la războiul de țesut între firele de urzeală ridicate de ițe și cele rămase jos , prin care se trece suveica cu firul de bătătură . 5. Spațiu îngust lăsat între două construcții alăturate sau între două părți ale unei construcții , pentru a permite mișcarea lor relativă sub acțiunea forțelor interioare sau a variațiilor de temperatură . Rost de etanșare . Rost de lucru . 6. ( Înv . ) Gură ; ( azi livr . ) grai ,

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>