Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LAS
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 276 pentru LAS.
IMPERMEÁBIL , - Ă , impermeabili , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care nu lasă să treacă prin el un fluid . 2. S . n . Manta , haină de ploaie confecționată dintr - un material impermeabil ( 1 ) ; fulgarin . [ Pr . : - me -
IMPETÍGO s . n . Boală de piele contagioasă manifestată prin apariția unor bășicuțe seroase și purulente care se sparg , formând cruste gălbui care nu lasă
IMPRÉSIE , impresii , s . f . Efect lăsat în conștiința omului de lucruri sau de întâmplări din jurul lui cu care vine în contact ; ( la pl . ) gânduri , imagini întipărite în
... IMPRIMÁ , imprím , vb . I . Tranz . 1. A face , a lăsa
INCORUPTIBILITÁTE s . f . Calitate a celui care nu se lasă corupt ; integritate , cinste exemplară ,
INTERLÍNIE , interlinii , s . f . Spațiu alb care se lasă între două rânduri de litere scrise sau tipărite , sau între două linii ale portativului
JIMBÁT , - Ă , jimbați , - te , adj . ( Reg . ; despre gură ) Cu buzele îndepărtate una de alta ( din cauza unui defect de conformație ) , lăsând să se vadă mereu dinții ; p . ext . ( despre oameni ) cu gura strâmbă . - V.
... LĂSĂTÚRĂ , lăsături , s . f . ( Rar ) Loc în care s - a produs o denivelare . - Lăsa
LĂSÁ , las , vb . I . 1. Tranz . A da drumul unui lucru sau unei ființe ținute strâns . 2. Tranz . A permite , a îngădui , a admite , a nu opri ; spec . a accepta ca cineva sau ceva să rămână într - o anumită stare , într - o anumită situație , a nu interveni pentru a modifica , a schimba sau a întrerupe ceva . 3. Tranz . A se îndepărta de cineva sau de ceva , a părăsi ( plecând ) ; p . ext . a nu se mai interesa , a nu se mai preocupa de cineva sau de ceva . 4. Tranz . A ceda un bun cuiva ; a transmite ceva prin moștenire . 5. Refl . A merge la vale , a coborî o pantă . 6. Tranz . A da ( mai ) jos ; a coborî , a apleca . 7. Refl . A se îndoi , a se apleca ( sub o povară ) ; a se așeza ; a se
LĂSÁTA s . f . art . v . lăsat ^
LATERÁL , - Ă , laterali , - e , adj . 1. Situat pe ( una dintre ) laturi , pe o parte a unui lucru ; situat la margine , la periferie , departe de un centru ; lăturalnic . 2. ( În sintagma ) Consoană laterală ( și substantivat , f . ) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori , în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii . " L " este o consoană laterală . 3. ( În sintagma ) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare , având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului