Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMITAT
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 153 pentru LIMITAT.
RESTRICTÍV , - Ă , restrictivi , - e , adj . Care îngrădește , care limitează , care creează
ROMBOÉDRU , romboedre , s . n . 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb . 2. Formă cristalografică simplă , limitată la șase fețe cu contur
SCOTÓM , scotoame , s . n . ( Med . ) Pierdere a vederii pe o porțiune limitată a câmpului
SECTARÍSM s . n . Spirit , atitudine de sectar ( 1 ) ; îngustime de vederi proprie persoanelor sau grupurilor care se limitează la interesele lor mărunte ; fig . exclusivism ,
SEGMÉNT , segmente , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , segmenți , ( 4 ) s . m . 1. S . n . Porțiune dintr - o figură , limitată cel puțin într - o parte de marginile ei . 2. S . n . Porțiune definită dintr - un întreg , nedetașată de acesta . Segment din coloana vertebrală . 3. S . n . Fiecare dintre inelele ( sau părțile ) care alcătuiesc corpul unor viețuitoare . 4. S . m . Garnitură metalică a unui piston , care servește la etanșarea spațiului liber dintre acesta și cilindrul în interiorul căruia se deplasează , sau la răzuirea uleiului de pe pereții interiori ai
SLÚJBĂ , slujbe , s . f . I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru , pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani ; serviciu , funcție , post . 2. ( Rar ) Misiune , sarcină , însărcinare . II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători ; oficiere ; serviciu religios , serviciu
SORÓC , soroace , s . n . ( Pop . ) 1. Termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații ; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru . 2. Dată , fixată în practica creștină , când se pomenesc morții ; slujbă religioasă care se face cu acest prilej . 3. ( Rar ) Margine , limită . 4. Rost , socoteală ,
SPÁȚIU , spații , s . n . 1. ( Fil . ; la sg . ) Formă obiectivă și universală a existenței materiei , inseparabilă de materie , care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și exprimă ordinea coexistenței obiectelor lumii reale , poziția , distanța , mărimea , forma , întinderea lor . 2. Întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești ; văzduh ; porțiune din atmosferă ; întinderea , locul care ne înconjură . 3. Loc , suprafață , întindere limitată . 4. Loc ( liber ) între două obiecte , distanță , interval . 5. Interval de timp ,
... specialist . 2. Tranz . A face să capete trăsături specifice , a imprima caractere speciale . 3. Tranz . și refl . A ( se ) limita
STENOBIÓNT , - Ă , stenobionți , - te , adj . ( Despre unele animale ) Care suportă doar variații limitate ale factorilor de mediu . [ Pr . : - bi - ont ] - După fr .
STENOHALÍN , - Ă , stenohalini , - e , adj . , s . m . ( Biol . ) ( Organism marin ) care suportă doar variații limitate ale salinității