Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROVENIT
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 171 pentru PROVENIT.
POLIFLÓR , - Ă , - Ă , adj . ( Despre miere , polen ) Provenit de la mai multe specii de flori . - Poli - + flor [
POPULÁR , - Ă , populari , - e , adj . 1. Care aparține poporului , privitor la popor , care provine din popor . 2. Creat de popor ; specific unui popor , caracteristic culturii lui . 3. Care este făcut pentru popor , creat pentru necesitățile poporului ; accesibil tuturor . 4. Care este iubit de popor , care se bucură de simpatia , de considerația opiniei publice ; p . ext . cunoscut de
POSTVERBÁL , postverbale , s . n . ( Lingv . ) Substantiv provenit dintr - un verb prin derivare
PRAF , prafuri , ( 2 , 3 ) s . n . 1. Material format din particule solide foarte fine , provenite din fărâmițarea naturală a scoarței terestre , a unor corpuri solide , din unele procese biologice ale viețuitoarelor etc . ; pulbere , colb . 2. ( De obicei urmat de determinări ) Nume dat diferitelor materiale solide reduse la starea de particule foarte fine și care sunt folosite în diferite scopuri . 3. Spec . Substanță toxică sau medicamentoasă în formă de pulbere ; ( pop . ) doză dintr - un astfel de medicament . 4. ( Pop . ) Polen . [ Var . : ( înv . și reg . ) prav s .
PROVENIÉNȚĂ , proveniențe , s . f . Loc de unde vine sau provine ceva ; origine , obârșie , provenire . [ Pr . : - ni - en - . - Var . : ( înv . ) provenínță s .
... PROVENÍRE , proveniri , s . f . ( Rar ) Proveniență . - V. proveni
PÚBLIC , - Ă , publici , - ce , s . n . sg . , adj . 1. S . n . sg . Colectivitate mare de oameni ; mulțime , lume ; spec . totalitatea persoanelor care asistă la un spectacol , la o conferință etc . 2. Adj . Care aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate ; care privește pe toți , la care participă toți . 3. Adj . Al statului , de stat ; care privește întregul popor ; pus la dispoziția
RESÓRBȚIE , resorbții , s . f . 1. ( Med . ) Proces de dispariție lentă , prin absorbție treptată , a unui țesut sau organ , de obicei străin organismului . 2. ( Fiz . ) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau
ROCOCÓ adj . invar . 1. ( În arhitectură și în arta decorativă ; în sintagma ) Stil rococo ( și substantivat , n . ) = stil artistic de ornamentație răspândit în sec . XVIII , provenind din Franța , caracterizat printr - o bogăție excesivă de linii , de curbe , de ghirlande împletite asimetric , încrustate cu cochilii etc . 2. Fig .
ROSĂTÚRĂ , rosături , s . f . 1. Rană superficială provenită dintr - o frecătură , dintr - o roadere ; eroziune . 2. Loc ros , tocit , găurit . [ Var . : rozătúră s . f . ] - Ros + suf . -
RÓSHAR s . n . Păr provenit din coama sau din coada cailor , folosit ca material de umplutură în tapițerie , ca urzeală la anumite țesături etc . ; p . ext . țesătură având ca urzeală fire de bumbac , iar ca bătătură păr de cal , întrebuințată ca furnitură la hainele