Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PUBLICA
Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 218 pentru PUBLICA.
NOTARIÁT , notariate , s . n . Instituție publică în care se redactează , se legalizează și se autentifică acte ; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea
... OBȘTÉSC , - EÁSCĂ , obștești , adj . Care privește poporul , care aparține poporului ; p . ext . comun , general , colectiv , public
OFICIÁL , - Ă , oficiali , - e , adj . 1. Care emană de la o autoritate , de la un guvern , de la un stat ; care este declarat , stabilit prin lege ; care reprezintă o autoritate , un guvern , un stat . Buletinul oficial = periodic în care se publică legile , regulamentele , decretele etc . autorităților de stat . 2. Care se conformează legilor , regulilor , formalităților , tradițiilor ( unui stat ) ; aprobat , convenit între autorități . 3. Fig . De o politețe rece , calculată ; solemn , formal , stereotip . [ Pr . : - ci -
... ORATORÍE s . f . Arta de a compune și de a rosti discursuri ; arta de a vorbi în public
OSTRACIZÁ , ostracizez , vb . I . Tranz . A înlătura pe cineva din viața publică , dintr - un colectiv ; a proscrie ; a exclude , a exila , a
OVÁȚIE , ovații , s . f . Manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare , exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări , a unei serbări etc . , față de o persoană , o acțiune , o inițiativă
... PANEGÍRIC , panegirice , s . n . 1. Discurs public
PARC , parcuri , s . n . 1. Suprafață întinsă de teren , de utilitate publică , cu plantații , alei și diferite construcții , amenajată pentru agrement . 2. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor ; p . ext . vehiculele și materialele aflate în acest
... PARCÁ , parchez , vb . I . Tranz . A lăsa un vehicul să staționeze într - un loc public
PARTICULÁR , - Ă , particulari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Care este propriu unei singure ființe , unui singur lucru sau unei singure categorii de ființe sau de lucruri ; specific , caracteristic , particularist ^1 . 2. Care se referă la indivizi izolați , care are un caracter izolat ; individual . 3. Care are caracter personal , neoficial , care nu e destinat publicului sau publicității ; privat , intim , confidențial . Loc . adv . În particular = într - un grup restrâns ; confidențial . 4. Care este considerat străin de o activitate sau de un loc de muncă . Intrarea persoanelor particulare este interzisă . II. S . m . Persoană care nu deține o funcție oficială ; persoană considerată ca individ în raport cu statul sau cu o instituție a statului ; persoană care nu face parte dintr - un grup social constituit , considerată în raport cu
PASTORÁL , - Ă , pastorali , - e , adj . , s . f . 1. Adj . De păstor , păstoresc ; p . ext . de la țară . câmpenesc , rustic . 2. Adj . ( Despre creații literare ) Care zugrăvește în mod idilic viața păstorilor , viața de la țară ; bucolic . 3. S . f . Operă literară cu conținut pastoral ( 2 ) ; bucolică . 4. adj . ( Rar ) Care aparține pastorilor sau preoților , privitor la pastori sau la preoți . Cârjă pastorală . 5. S . f . Scrisoare publică , cuprinzând îndemnuri și urări , prin care un arhiereu se adresează preoților și credincioșilor cu ocazia sărbătorilor religioase mari sau a altor evenimente