Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SARCINĂ

 Rezultatele 131 - 140 din aproximativ 141 pentru SARCINĂ.

SLUJBĂ

... ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani ; serviciu , funcție , post . 2. ( Rar ) Misiune , sarcină , însărcinare . II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători ; oficiere ; serviciu religios , serviciu divin ...

 

STÂRPI

STÂRPÍ , stârpesc , vb . IV . 1. Tranz . A face să dispară cu desăvârșire o specie de animale sau de plante ( dăunătoare ) ; a extermina . 2. Tranz . A face să dispară ( pentru totdeauna ) un rău , un flagel . 3. Intranz . și refl . ( Pop ; despre femelele animalelor , mai rar despre femei ) A deveni sterp , steril ; a - și pierde sarcina , a

 

STEWARDESĂ

STEWARDÉSĂ , stewardese , s . f . Femeie care face parte din personalul de bord al unui avion , având sarcina de a îndruma și de a servi călătorii . [ Pr . : stiu -

 

TĂBÂRCĂ

... TĂBÂRCĂ , tăbârce , s . f . ( Reg . ) 1. Par cu care se ridică greutăți ; drug . 2. Sarcină

 

TĂRHAT

... TĂRHÁT , tărhaturi , s . n . ( Pop . ) Sarcină

 

TALONER

TALONÉR , taloneri , s . m . Jucător de rugbi care se găsește în grămadă între cei doi pilieri , având sarcina de a talona

 

TREPĂDĂTOR

TREPĂDĂTÓR , - OÁRE , trepădători , - oare , adj . , subst . 1. Adj . ( Pop . ) Care treapădă , care aleargă . 2. S . m . și f . ( Pop . ) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți . 3. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă , cu tulpina ramificată , cu flori verzui și cu fructul o capsulă , folosită pentru proprietățile laxative ( Mercurialis annua ) . - Trepăda + suf . -

 

UȘER

UȘÉR , ușeri , s . m . ( În evul mediu ) Dregător de curte în Moldova , care avea sarcina de a primi solii și de a - i introduce la domn ; funcție ocupată de acest dregător . [ Var . : ușár s . m . ] - Ușă + suf . -

 

VERGETURĂ

... mai ales la pl . ) Dungă ( sau șir de dungi ) de culoare violacee ( apoi sidefie ) , localizate în regiunea abdominală sau la fese și care apar în sarcină

 

VISTIER

VISTIÉR , vistieri , s . m . ( În evul mediu , în țările românești ) Titlu dat marelui dregător care avea în sarcina sa administrarea financiară a țării și a vistieriei statului ; persoană care purta acest titlu ; vistiernic . [ Pr . : - ti -

 

VITEAZ

VITEÁZ , - Ă , viteji , - ze , adj . , s . m . 1. Adj . ( Adesea substantivat ) Care dă dovadă de curaj în luptă ; p . gener . îndrăzneț , dârz , curajos . 2. S . m . ( La pl . ; în evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Stăpân de pământ care primea din partea domnului unele sarcini militare

 

<<< Anterioarele