Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOUĂ
Rezultatele 1331 - 1340 din aproximativ 1408 pentru DOUĂ.
... descărcări electrice cu care își ucide prada ( Torpedo marmorata ) . 3. ( Ieșit din uz ; în compusul ) Om - torpilă = torpilă ( 1 ) condusă la țintă de unul sau doi
TORSIÚNE , torsiuni , s . f . 1. Deplasare relativă a două secțiuni paralele și transversale ale unui obiect solid ; răsucire . 2. Scrântitură , luxație . [ Pr . : - si -
TRĂGĂTÓR , - OÁRE , trăgători , - oare , adj . , subst . I. Adj . ( Despre vite ) Care efectuează o tracțiune ; de muncă , de povară . II. S . m . și f . 1. Persoană care trage ceva . 2. Persoană ( în special ostaș ) care trage cu o armă de foc ; trăgaci ( 2 ) . 3. Persoană care emite o trată . III. S . f . 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa . 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei , spre a o descălța . IV. S . n . Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor . - Trage + suf . -
TRĂIRÍSM s . n . Curent în gândirea filozofică românească dintre cele două războaie mondiale , care , proclamând primatul instinctelor și al inconștientului asupra rațiunii , susținea că nu se poate ajunge la cunoașterea diferitelor aspecte și fenomene ale vieții decât prin trăirea mistică . [ Pr . : tră - i - ] - Trăire + suf . -
TRĂSÚRĂ , trăsuri , s . f . 1. Vehicul pe patru roți , cu arcuri , tras de cai și folosit la transportul persoanelor . 2. ( Astron . ; pop . ; art . ) Constelația Vizitiul . 3. ( Înv . ) Linie a feței ; trăsătură ( 1 ) . 4. ( Înv . ) Linie de hotar între două proprietăți . 5. ( Rar ; în sintagma ) Trăsură de unire = liniuță de unire . - Tras + suf . -
TRĂSURÍCĂ , trăsurici , s . f . Diminutiv al lui trăsură ( 1 ) ; trăsură mică și ușoară ( cu două
TRAIÉCT , traiecte , s . n . Distanță între două puncte determinate ; drum de la un loc la altul ; traseu ;
TRÁINĂ , traine , s . f . Parâmă ale cărei capete sunt fixate pe două corpuri plutitoare și care este târâtă pe fundul apei pentru a agăța un corp scufundat sau pentru a - i determina
TRANSBORDÓR , transbordoare , s . n . 1. Platformă mobilă la nivelul unei căi ferate , cu ajutorul căreia se pot trece vagoanele sau locomotivele de pe o linie pe alta ( când cele două linii nu au legătură directă ) . 2. Navă care servește la transbordarea călătorilor sau a
TRANSLITERÁȚIE , transliterații , s . f . Transpunere , transcriere dintr - un alfabet în altul a unui text scris , redându - se literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie , fără a se ține seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor două
TRANZÁCȚIE , tranzacții , s . f . Convenție între două sau mai multe părți , prin care se transmit anumite drepturi , se face un schimb comercial etc . ; p . gener . înțelegere , învoială , acord . [ Var . : ( înv . ) tranzacțiúne s .