Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMAT
Rezultatele 1341 - 1350 din aproximativ 2975 pentru FORMAT.
FUNGIFÓRM , - Ă , fungiformi , - e , adj . În formă de
... după epoci ) cu care se măsura pământul . 3. ( În sintagma ) Funie de moșie ( sau de pământ ) = suprafață de teren de dimensiuni reduse , având de obicei forma
FURÁ , fur , vb . I . Tranz . 1. A - și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva ; a lua ceva fără nici un drept de la cineva , păgubindu - l ; a hoți , a jefui , a prăda . 2. Fig . A fermeca , a vrăji . [ Formă gramaticală : ( în loc . ) furate ,
FÚRCĂ , furci , s . f . 1. Unealtă agricolă formată dintr - o prăjină de lemn sau de oțel terminată cu doi sau trei dinți ( încovoiați ) , folosită pentru strângerea fânului , clăditul șirelor , strângerea gunoiului , a băligarului etc . s Expr . Parc - ar fi puse ( sau adunate ) cu furca , se spune despre lucruri așezate în dezordine , nesortate . 2. ( În sintagme ) Nume dat unor unelte sau obiecte asemănătoare cu furca ( 1 ) : a ) furca telefonului = partea aparatului de telefon pe care stă receptorul ; b ) furca pieptului = extremitatea inferioară a sternului , cu cele două cartilaje costale fixate de el ; lingura pieptului , lingurea ; c ) furca gâtului = extremitatea superioară a sternului , cu cele două clavicule fixate de el ; d ) furca puțului ( sau fântânii ) = stâlpul de care se sprijină cumpăna ; e ) furca scrânciobului = stâlpul orizontal de care este fixat scrânciobul ; f ) furca drumului = răspântie . 3. Vergea de lemn la capătul căreia se leagă caierul pentru a fi tors . 4. Furcărie . 5. Organ al mașinii de filat , cu ajutorul căruia se produce torsionarea fibrelor . 6. Fiecare dintre stâlpii groși de stejar de care se prind cosoroabele și care susțin acoperișul și pereții caselor țărănești din
FURCÁR , furcari , s . m . Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă ( 1 ) . - Furcă + suf . -
FURCHÉT , furcheți , s . m . Piesă de oțel în formă de furcă ( 1 ) mică , cu coada fixată la marginea unei bărci , pentru a sprijini lopata în timpul
... FURCÚȚĂ , furcuțe , s . f . 1. Diminutiv al lui furcă ; furchiță . 2. ( Reg . ) Furculiță ( 1 ) . 3. Partea cornoasă a copitei la cal , de forma unei piramide culcate cu vârful înainte , care se află în porțiunea posterioară a tălpii și care are rolul de a proteja ...
FURFURÓL , furfuroli , s . m . Aldehidă provenită din furan , care se prezintă sub formă de lichid uleios , cu miros particular , folosită ca solvent selectiv la rafinarea uleiurilor vegetale și minerale și ca insecticid , vermicid
FURNÁL , furnale , s . n . 1. Cuptor înalt în formă de turn , folosit pentru obținerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune și cu alte materiale , cu ajutorul combustibililor și fondanților ; instalație industrială prevăzută cu un astfel de cuptor . 2. Încărcătură de exploziv introdusă în stânca , zidăria etc . care urmează să fie aruncate în
FUSÁR , fusari , s . m . ( Iht . ) Pește de apă dulce cu corpul în formă de fus ^1 ( I 1 ) , de culoare galbenă - castanie , cu dungi transversale de culoare mai închisă ( Aspro
FUSCÉL , fuscei , s . m . 1. Fiecare dintre vergelele trecute printre firele de urzeală la războiul de țesut ; vergea , joardă . 2. Fiecare dintre vergele sau scândurile orizontale care formează treptele unei scări . 3. Fiecare dintre vergelele verticale ale loitrei carului . 4. ( Rar ) Cotor de ceapă . [ Var . : fușcél , fuștél s .