Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ACORDA

 Rezultatele 141 - 148 din aproximativ 148 pentru ACORDA.

TAIM-AUT

TAIM - ÁUT , taim - auturi , s . n . ( Sport ) Scurtă întrerupere a jocului ( la baschet , volei etc . ) , acordată de arbitru , la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă . [ Scris și : time -

 

TIMPAN

TIMPÁN , timpane , s . n . 1. ( Anat . ) Membrană elastică care desparte partea externă a urechii de cea mijlocie , transmițând prin vibrații undele sonore la urechea internă . 2. Instrument muzical de percuție , asemănător cu toba , dar care poate fi acordat ; paucă . 3. ( Arhit . ) Suprafață de zidărie netedă sau ornamentată cu sculpturi , situată între o grindă orizontală și un arc de deasupra golului unei uși sau al unei

 

TRIUMF

TRIÚMF , triumfuri , s . n . 1. ( În Roma antică ) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor , pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori , căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război , reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului . 2. Victorie , biruință de mare prestigiu ; fig . succes moral , reușită , izbândă deosebită . [ Pr . : tri -

 

UZUFRUCT

UZUFRÚCT s . n . Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să - l restituie la încetarea acestui

 

VACANȚĂ

VACÁNȚĂ , vacanțe , s . f . 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru , semestru sau an de școală ori de studii . 2. Interval de timp in care o instituție , un organ reprezentativ etc . își incetează

 

VIOLĂ

VIÓLĂ^2 , viole , s . f . ( Bot . ) 1. Toporaș . 2. Compus : violă - de - noapte ( sau - de - primăvară ) = nopticoasă . [ Pr . : vi - o - ] VIÓLĂ^1 , viole , s . f . Instrument muzical cu coarde , mai mare decât vioara , acordat cu o cvintă mai jos decât vioara și având sunete mai grave decât aceasta ; alto . [ Pr . : - vi -

 

VOLNICIE

VOLNICÍE , volnicii , s . f . ( Înv . ) 1. Libertate , neatârnare , independență , autonomie . 2. Autorizație ; încuviințare ; ( concr . ) act scris prin care se acordă un drept , o autorizație . - Volnic + suf . -

 

XILOFON

XILOFÓN , xilofoane , s . n . Instrument muzical de percuție , alcătuit dintr - un sistem de plăci de lemn acordate diferit , care vibrează și emit sunete când sunt lovite cu niște ciocănele de lemn , de stcilă sau de

 

<<< Anterioarele