Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AU

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 1325 pentru AU.

ȘLIȚ

ȘLIȚ , șlițuri , s . n . 1. Scobitură în formă de șanț , făcută într - o piesă sau intr - un element de construcție . 2. Deschizătură făcută la marginea inferioară sau la mânecile unor obiecte de îmbrăcăminte , având un rol practic sau

 

ȘOFRĂNAȘ

ȘOFRĂNÁȘ , șofrănași , s . m . Plantă oleaginoasă din familia compozeelor , cu flori galbene - portocalii , din care se extrage o substanță colorantă ; șofrănel ( 2 ) ( Carthamus tinctorius ) . - Șofran + suf . -

 

ȘOIM

ȘOIM , șoimi , s . m . 1. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi , de mărime variată , agere și puternice , cu ciocul scurt și curbat și având câte o crestătură în formă de dinte , care se hrănesc cu pradă vie , mai ales cu păsări ( Falco ) . 2. Epitet pentru un bărbat curajos , viteaz , mândru , semeț ; șoiman ( 2 ) . 3. ( Pop . ) Cal sprinten , aprig ; șoiman ( 3 ) . 4. Copil preșcolar sau în primele clase de școală care făcea parte din organizația Șoimilor Patriei până în decembrie

 

ȘOLTUZ

... dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș , care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6 - 12 pârgari ; persoană care avea

 

ȘOMA

... ȘOMÁ , șomez , vb . I . Intranz . A nu avea

 

ȘPAN

... butuci de brad , din care se fac șindrile sau doage . ȘPAN ^1 , șpani , s . m . 1. ( În orânduirea feudală din Transilvania ) Titlu dat nobilului care avea funcția corespunzătoare vicontelui sau contelui din Apus ; nobil care deținea acest titlu ; stăpânitor sau ( mai târziu ) șef administrativ al unui ținut . 2. ( Înv . și reg ...

 

ȘTIINȚĂ

... ȘTIÍNȚĂ , științe , s . f . I. 1. Faptul de a avea cunoștință ( de ceva ) , de a fi informat ; cunoaștere . 2. Conștiință . II. 1. Pregătire intelectuală , instrucție ; învățătură , erudiție . 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre ...

 

ȘTIRBI

... de gospodărie și alte obiecte ) A pierde o părticică din margine ; a se ciobi ; ( despre instrumente de tăiat ) a avea lipsă o părticică ( sau mai multe ) din muchia tăișului ; a se toci ; p . ext . a se ciunti . 3. Tranz . Fig . A ...

 

ȘTIUBEIAȘ

ȘTIUBEIÁȘ , știubeiașe , s . n . Diminutiv al lui știubei . [ Pr . : - be - iaș ] - Știubei + suf . -

 

ȘURUBELNIȚĂ

ȘURUBÉLNIȚĂ , șurubelnițe , s . f . Unealtă metalică alcătuită dintr - o tijă cu mâner , având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor . [ Var . : șurupélniță s . f . ] - Șurub + suf . -

 

ȚÂNȚĂRAȘ

ȚÂNȚĂRÁȘ , țânțărași , s . m . Diminutiv al lui tânțar^1 . - Țânțar ^1 + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>