Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEILALȚI

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 160 pentru CEILALȚI.

STRĂPUNGE

STRĂPÚNGE , străpung , vb . III . Tranz . 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit , astfel încât vârful ( sau întregul obiect ) să răzbată în partea cealaltă ; p . ext . a ucide sau a răni cu o armă acuțită . 2. Fig . A străbate , a pătrunde , a trece prin ceva . 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane . [ Perf . s . străpunséi , part .

 

STRUCTURĂ

... unui corp sau a unui întreg organizat , caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component , cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt . 2. Mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc , ale corpului anumalelor , ale plantelor sau ale țesuturilor lor . 3. Mod de construire ...

 

SUBȚIRE

SUBȚÍRE , subțiri , adj . I. 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni . 2. ( Despre corpuri cu suprafața întinsă , despre straturi sau despre materii care se așază ca un strat peste ceva ) Cu grosime mică ; foarte puțin adânc . 3. ( Despre corpuri lichide și gazoase ) Cu concentrație sau densitate mică , puțin consistent ; diluat , rar . 4. Fig . ( Despre vânt ) Viu , tăios , pătrunzător . 5. ( Despre glas , voce ; adesea adverbial ) Cu ton înalt ; ascuțit . II. Fig . 1. ( Despre oameni ) Cu purtări și gusturi alese ; distins , rafinat . 2. Ales , delicat , fin . 3. Subtil , rafinat ; iscusit , șiret ,

 

SUPERIOR

SUPERIÓR , - OÁRĂ , superiori , - oare , adj . 1. Care ocupă un loc în spațiu deasupra altuia ; de sus . 2. Care are sau ocupă un rang sau o demnitate mai mare în raport cu altcineva . 3. Care este de calitate mai bună ; care se distinge de ceilalți prin merite deosebite . [ Pr . : - ri -

 

TÂRNĂCOP

... TÂRNĂCÓP , târnăcoape , s . n . Unealtă formată dintr - o bară masivă de oțel , ascuțită la un capăt și lată la celălalt

 

TALER

... cântărit , fie greutățile ; tas . 3. Fiecare dintre cele două discuri de alamă ușor concave , folosite în fanfară sau în orchestre , care , prin lovirea unuia de celălalt , produc un sunet puternic și metalic marcând ritmul sau cadența ; talger . 4. Piesă subțire de metal , de lemn etc . , de formă plată și aproximativ rotundă ...

 

TARS

... tarsuri , s . n . 1. Parte posterioară a scheletului labei piciorului , formată din șapte oase , articulate la un capăt cu oasele gambei , iar la celălalt cu oasele metatarsului . 2. Parte terminală a piciorului insectelor , formată din 1 - 5 segmente și terminată de obicei cu una sau două gheare ...

 

TAUTOMERIE

... TAUTOMERÍE s . f . Formă de izomerie care se caracterizează prin ușurința cu care izomerii trec unul în celălalt

 

TIFLĂ

TÍFLĂ , tifle , s . f . Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă , cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate ; bleandă ^

 

TRACTUS

... TRÁCTUS s . n . ( Anat . ) Ansamblu de fibre sau de organe care urmează unul după celălalt

 

TRAILĂ

... de - a lungul unui cablu sau al unei frânghii , fiind tras de o navă sau de forța curentului de pe un mal pe celălalt

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>