Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEOSEBI
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 230 pentru DEOSEBI.
ONOÁRE , onoruri , ( 5 , 6 ) s . f . 1. Integritate morală , probitate , corectitudine ; demnitate , cinste . 2. Reputație , prestigiu , faimă , vază . 3. Prețuire deosebită , considerație , respect , stimă . 4. Favoare , cinste . 5. Manifestare a stimei , a considerației pentru cineva , exprimată prin semne de cinstire , de respect ; p . ext . ( la pl . ) ranguri , demnități . 6. ( Înv . ; în forma onor ) Poziție socială ,
ONORÍFIC , - Ă , onorifici , - ce , adj . 1. ( Despre titluri , distincții etc . ) Care aduce onoruri ; acordat în semn de cinste , de respect , de considerație față de cineva . 2. ( Despre persoane ) Căruia i s - a acordat un titlu ( de onoare ) în semn de respect , de considerație pentru merite deosebite ; care îndeplinește o funcție , o sarcină , fără a fi retribuit ; de onoare . Membru
... OSEBÍ , osebesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . ( Înv . și pop . ) A ( se ) diferenția , a ( se ) deosebi . 2. Tranz . și refl . ( Înv . și pop . ) A ( se ) despărți ; a ( se ) separa ; a ( se ) divide . 3. Tranz . ( Înv ...
OSEBÍT , - Ă , osebiți , - te , adj . ( Înv . și pop . ) 1. Deosebit , diferit . 2. Care iese din comun ; ales , remarcabil ; p . ext . foarte mare . - V.
PAHÁRNIC , paharnici , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu dat boierului de la curtea domnilor români care avea grijă de băutura domnului , iar în împrejurări deosebite sau la sărbători îl servea personal pe domn , gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită ; boier care avea acest titlu ;
... cuiva ( prescurtat sau cu inițiale ) ; ștampilă a unei instituții . 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi
PARONÍM , paronime , s . n . Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei , dar deosebit de acesta ca sens ( și ca
PARTICÍPIU , participii , s . n . Mod verbal impersonal și nepredicativ , cu forme deosebite după gen și după număr , denumind acțiunea suferită de un
PARTICULARITÁTE , particularități , s . f . Caracterul a ceea ce este particular ( I 1 ) ; trăsătură caracteristică , notă distinctivă prin care o ființă sau un lucru se deosebește de
PARVENÍ , parvín , vb . IV . Intranz . 1. A ajunge , fără merite deosebite , prin mijloace neoneste sau printr - un concurs favorabil de împrejurări , la o bună situație materială , politică sau socială ; a pătrunde într - o pătură socială înaltă ; a se ajunge . 2. ( Franțuzism ) A reuși , a izbuti . 3. ( Despre știri , scrisori etc . ) A ajunge la destinație , a fi remis
PASIONÁ , pasionez , vb . I . Tranz . și refl . A trezi sau a simți un interes deosebit , pasiune pentru ceva sau