Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIINȚĂ
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 473 pentru FIINȚĂ.
DEZMORȚÍT , - Ă , dezmorțiți , - te , adj . 1. ( Despre ființe ) Ieșit din amorțeală , trezit din toropeală ; fig . trezit din starea de pasivitate ; reînviat . 2. ( Despre pământ )
DEZVOLTÁT , - Ă , dezvoltați , - te , adj . 1. ( Despre ființe și însușirile lor ) Care a ajuns la gradul normal de dezvoltare . 2. Expus în mod amănunțit ; amplu . Plan
... DIÁVOL , diavoli , s . m . 1. Ființă imaginară considerată drept întruchipare a spiritului rău ; drac , satana , demon , necuratul , aghiuță . 2. Fig . Nume dat unui copil sau , p . ext . unui om ...
... DIFERÉNȚĂ , diferențe , s . f . 1. Ceea ce deosebește o ființă de altă , un lucru de altul ; lipsă de asemănare ; deosebire ; nepotrivire . 2. Rezultatul unei scăderi matematice . 3. ( Geogr . ; în sintagma ) Diferență de nivel = deosebire de ...
DIFERENȚIÁ , diferențiez , vb . I . 1. Tranz . A stabili deosebirea dintre două sau mai multe ființe sau lucruri , a delimita caracterele lor specifice . 2. Refl . A se deosebi de altcineva sau de altceva . 3. Tranz . ( Mat . ) A calcula o diferențială . [ Pr . : - ți -
DIFERENȚIÁT , - Ă , diferențiați , - te , adj . Care se deosebește , se distinge între două sau mai multe ființe sau lucruri ; deosebit prin caracterele sale specifice . [ Pr . : - ți - at ] - V.
DIFÓRM , - Ă , diformi , - e , adj . ( Despre ființe sau despre părți ale corpului lor ) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare , respingătoare ; urât , pocit ,
DIMINUTÍV , - Ă , diminutivi , - e , adj . , s . n . ( Substantiv , propriu sau comun , adjectiv sau , rar , altă parte de vorbire ) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele , ființele , însușirile etc . denumite sunt considerate ( în mod real sau afectiv ) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de
DIMPREJÚRUL prep . Din jurul , din vecinătatea ( unei ființe sau unui lucru ) . - De ^4 +
DINTÂI adj . invar . ( De obicei precedat de " cel " ) 1. Primul dintr - o serie de lucruri , ființe , fenomene de același fel . 2. Primul ca importanță , ca valoare , ca rang etc . dintre mai mulți . [ Var . : ( reg . ) dentăi adj . invar . ] - De +
DIRÉCȚIE , direcții , s . f . I. 1. Orientare în spațiu a unei ființe , a unui obiect , a unei acțiuni , a unui fenomen , a unei mișcări ; sens în care se desfășoară ceva . 2. ( Mat . ) Proprietate comună a tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată . II. 1. Acțiunea de a conduce , de a dirija ( o instituție , o întreprindere etc , ) ; conducere . 2. Post , funcție de director ^2 ; p . ext . durata acestei funcții . 3. Organ de conducere a unei întreprinderi , instituții , organizații etc . 4. Biroul directorului ^2 . III. Ansamblul organelor folosite pentru conducerea unui vehicul ( automobil , tractor