Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTRA
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 222 pentru INTRA.
NECOMUNICATIV , - Ă , necomunicativi , - e , adj . ( Despre oameni ) Care nu intră ușor în legătură cu ceilalți ; nesociabil . - Ne - +
NEDETERMINÁRE , nedeterminări , s . f . 1. ( Mat . ) Imposibilitate de a putea afla în mod unic valorile necunoscutelor care intră într - o problemă . 2. Lipsă de determinare ;
NEOFÍT , - Ă , neofiți , - te , s . m . și f . Persoană care a îmbrățișat de curând o nouă religie , abandonând credința veche ; p . ext . persoană care a aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într - o grupare , într - o colectivitate etc . și este încă neinițiată deplin . [ Pr . : ne -
NEURÍNĂ , neurinc , s . f . Substanță organică toxică care se găsește de obicei în materiile intrate în putrefacție . [ Pr . : ne -
NOMOGRÁMĂ , nomograme , s . f . ( Mat . ) Reprezentare grafică în plan , folosind linii sau puncte cotate , a unei relații dintre două sau mai multe mărimi variabile , cu ajutorul căreia se pot determina rapid valorile unei mărimi în funcție de valorile cunoscute ale celorlalte mărimi care intră în relația
NOVÍCE , novici , - ce , s . m . și f . 1. Persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într - un domeniu ; începător . 2. Persoană care a intrat de curând într - o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie . 3. Spec . Marinar care face
NUCLEOPROTEÍDĂ , nucleoproteide , s . f . Compus organic alcătuit din acizi nucleici și din proteine bazice , care intră în structura tuturor celulelor animale și vegetale . [ Pr . : - cle - o - pro - te -
NÚMĂR , numere , s . n . I. 1. Cantitate de elemente de același fel care intră într - o înșiruire , cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură ; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări ; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate , un asemenea rezultat . 2. Categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect . II. 1. Cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr - o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într - un anumit fel , ca indice de mărime , de valoare etc . ; p . ext . obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre , care poartă pe el o asemenea indicație . 2. Bucată sau parte din programul unui concert , al unui spectacol de estradă , de circ etc . ; parte distinctă dintr - o operă ( duet , arie etc . ) . III. ( Fam . , în expr . ) Numărul unu = de prima calitate , fără pereche ; strașnic ,
OBIȘNUÍT , - Ă , obișnuiți , - te , adj . 1. Care a devenit obicei , care a intrat în obișnuința cuiva , caracteristic cuiva . 2. Care se face , se întâmplă , sau se întâlnește în mod regulat ; care se folosește adesea ; curent . 3. Care nu se distinge prin nimic în mod deosebit ; comun , simplu , banal , de rând . [ Var . : ( înv . ) obicinuít , - ă
OBIECTÍV , - Ă , obiectivi , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Fil . ) Care există în afara conștiinței omenești și independent de ea . 2. Care are însușirea de a reda realitatea în chip nefalsificat , detașat de impresii subiective ; nepărtinitor , imparțial ; obiectivist ( 2 ) . 3. ( Gram . ) Care se referă la obiectul direct sau indirect . Reflexiv obiectiv . II. S . n . 1. Sistem optic convergent , format din una sau mai multe lentile care intră în construcția unui aparat optic ( de fotografiat , microscop , lunetă etc . ) , fiind îndreptat spre obiectul studiat . 2. Porțiune de teren , localitate , fortăreață etc . care prezintă interes în timp de război . 3. Fig . Scop , țintă ,
OBLÓN , obloane , s . n . 1. Dispozitiv format din unul sau din mai multe panouri de metal , de lemn sau de material plastic , așezat în fața sau în spatele unei ferestre , al unei uși sau al unei deschideri și servind pentru protecție sau pentru reglarea luminii care intră în camera respectivă . 2. ( Reg . ) Deschizătură în formă de fereastră într - un perete , în special în peretele podului ; tăblie de lemn care închide această deschizătură . 3. ( Înv . ) Ușă la trăsură ; portieră a unui cupeu . - Et .