Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LIMBA
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 392 pentru LIMBA.
... 1. S . m . și f . Persoană născută în America Latină sau în colonii , urmașă a coloniștilor spanioli , portughezi sau francezi . 2. S . f . Limbă
CUC , cuci , s . m . 1. Pasăre călătoare cu pene cenușii , cu coada lungă cu pete albe , care își depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări și care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate ( Cuculus canorus ) . 2. Intră în compunerea unor nume de plante : ciuboțica - cucului , limba - cucului etc . 3. ( La unele jocuri de copii ) Lovitură cu mingea în
... echilibru și la celălalt o găleată , cu ajutorul căruia se scoate apa din fântână . 2. Cântar format dintr - o pârghie cu brațe egale și o limbă care oscilează la cea mai mică aplecare a talerelor . 3. Simbol al justiției , reprezentat printr - o balanță . 4. ( În sintagmele ) Cumpăna apelor sau ...
D s . m . invar . A șasea literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană oclusivă dentală sonoră ( 4 ) ) . [ Pr . :
DACÍSM s . n . 1. ( Livr . ) Caracter specific dacilor . 2. Element lexical din limba dacilor . - Dac + suf . -
DENTÁLĂ , dentale , adj . f . Consoană dentală ( În sintagma ) ( și substantivat , f . ) = consoană care se articulează prin apropierea vârfului limbii de dinții incisivi superiori sau
... DESCIFRÁ , descifréz , vb . I . Tranz . 1. A desluși un text neciteț sau scris într - o limbă străină , cu caractere complicate sau cu semne convenționale . 2. Fig . A înțelege ceva obscur , a - i prinde sensul ; a ghici ...
DESCRIPTIVÍSM s . n . Curent lingvistic care folosește metode mecaniciste de descriere a limbilor din punct de vedere formal și fiziologic , fără cercetarea dezvoltării lor istorice . - Descriptiv + suf . -
DIALECTOLOGÍE s . f . Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul dialectelor și al graiurilor ( unei limbi ) . [ Pr . : di -
DUÁL , duale , s . n . Număr gramatical care indică în unele limbi două obiecte ori ființe alcătuind de obicei o pereche . [ Pr . : du -
... păstrat într - o colecție . 2. Fiecare dintre cuvintele cu același etimon , dar cu aspect fonetic și uneori cu sens diferit , care au intrat într - o limbă