Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUZICAL
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 426 pentru MUZICAL.
COMPOZÍȚIE , compoziții , s . f . 1. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate ; structură , compunere , alcătuire . 2. Operă , bucată , compunere artistică , în special muzicală . 3. Felul în care sunt dispuse elementele imaginii într - un tablou , astfel încât se se echilibreze între ele . 4. Joc al unui actor care interpretează un rol bazându - se în primul rând pe trăsăturile distinctive ale personajului respectiv . 5. Exercițiu școlar constând în dezvoltarea în scris a unei teme cu caracter literar date de profesor ; compunere . 6. Aliaj de cositor cu care se căptușește suprafața unei piese metalice care freacă altă suprafață metalică , cu scopul de a micșora
COMPOZITÓR , - OÁRE , compozitori , - oare , s . m . și f . Persoană care compune lucrări
COMPÚNE , compún , vb . III . Tranz . 1. ( Despre elementele unui întreg ) A forma , a alcătui un întreg . 2. A crea , a scrie , a redacta o operă literară , muzicală etc . [ Perf . s . compuséi , part .
COMPÚNERE , compuneri , s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) compune și rezultatul ei ; alcătuire , îmbinare . 2. ( Concr . ) Bucată literară sau muzicală ; compoziție . 3. ( Concr . ) Lucrare școlară asupra unei teme . 4. ( Lingv . ) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea mai multor cuvinte având drept rezultat un cuvânt
CONCÉRT , concerte , s . n . 1. Executare în public a unor opere muzicale . 2. ( Rar ) Înțelegere , unire , acord între mai multe state sau persoane în vederea unui scop
... CONCERTÍNĂ , concertine , s . f . Instrument muzical
CONCERTÍNO s . n . 1. Compoziție muzicală mai redusă decât concertul . 2. Nume dat grupului de instrumente solistice în concerto - grosso . - Cuv .
CONCÉRTO - GRÓSSO - GRÓSSO s . n . Compoziție muzicală de virtuozitate care stă la baza concertului și în care un mic grup de instrumente solistice cântă alternativ cu restul orchestrei . - Cuv .
... CONTRABÁS , contrabasuri , ( 1 ) s . n . , contrabași ( 2 ) s . m . 1. S . n . Cel mai mare instrument muzical
... CONTRAFAGÓT , contrafagoturi , s . n . Instrument muzical
CONTRAPÚNCT s . n . 1. Tehnică în compoziția muzicală , constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare , având fiecare un înțeles propriu , dar formând laolaltă un tot organic ; polifonie , contratemă . 2. Știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (