Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OPUSUL
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 158 pentru OPUSUL.
... SPÍRIT , spirite , s . n . I. 1. Factor ideal al existenței ( opus materiei ) ; conștiință , gândire ; p . ext . minte , rațiune , intelect . 2. Persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale , de ...
SPIRITUALÍSM s . n . Doctrină filozofică , opusă materialismului , care consideră că factorul de bază al Universului este spiritul ( materia fiind un simplu produs al spiritului ) sau că spiritul există independent de materie . V. idealism . [ Pr . : - tu -
STUPINÍȚĂ , stupinițe , s . f . 1. Diminutiv al lui stupină . 2. Plantă erbacee din familia orhideelor , cu două frunze bazale opuse , cu flori albe cu miros puternic de garoafe ( Platanthera bifolia ) . - Stupină + suf . -
... SUD s . n . 1. Punct cardinal opus nordului , aflat în direcția în care se îndreaptă Soarele la amiază în emisfera nordică ; miazăzi , amiază . 2. Parte a globului pământesc , a ...
... Așezare vremelnică în corturi . 3. Grup de care în mers sau în popas ; convoi . 4. ( Înv . ) Oaste ; p . ext . mulțime , gloată . 5. Grup de oameni opus
TANTRÍSM s . n . Denumire dată mai multor curente religioase din India din sec . IX până în sec . XIII , opuse
TEC , teci , s . m . Arbore exotic originar din sudul Asiei , înalt , cu frunze opuse , întregi și cu flori albe , al cărui lemn dens și rezistent este folosit mai ales în construcții navale ( Tectona
TOPÓR , topoare , s . n . Unealtă pentru tăiat copaci , pentru despicat lemne etc . , formată dintr - un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă , în care se fixează o coadă de lemn
TRANSLUCÍD , - Ă , translucizi , - de , adj . Care este parțial transparent , putând fi străbătut de un fascicul de radiații electromagnetice , mai ales de un fascicul de raze de lumină , pe care le împrăștie parțial , astfel încât , privind prin corpul sau mediul respectiv , nu pot fi distinse contururile sau detaliile obiectelor aflate de partea
TRANSPARÉNT , - Ă , transparenți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care poate fi străbătut de radiații electromagnetice ( mai ales de lumină ) , fără ca acestea să fie absorbite sau difuzate ; prin care se poate vedea clar , care lasă să se vadă limpede conturul și detaliile obiectelor aflate de partea opusă ; străveziu . 2. Fig . Care poate fi ușor înțeles sau ghicit ; limpede , clar . II. S . n . Foaie de hârtie cu linii groase , paralele , care se așază dedesubtul hârtiei de scris , pentru a înlesni scrierea în rânduri
... fugă al calului , cu viteză mijlocie ( între pas și galop ) , animalul pășind în același timp cu un picior din față și cu piciorul de dinapoi opus