Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PLĂCEA
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 214 pentru PLĂCEA.
NEPLĂCÚT , - Ă , neplăcuți , - te , adj . Care nu este pe placul cuiva , care nu este convenabil , care nu corespunde gusturilor sau preferințelor cuiva , care cauzează o neplăcere ; dezagreabil ; p . ext . jenant , supărător . - Ne - +
NÓSTIM , - Ă , nostimi , - e , adj . 1. Plin de haz ; spiritual , amuzant . 2. Atrăgător , plăcut , simpatic ,
NUFĂR , nuferi s . m . Numele a două plante erbacee acvatice cu pețiolul foarte lung , cu frunze late care plutesc la suprafața apei , una având flori mari albe , cu miros plăcut ( Nymphaea alba ) , cealaltă flori galbene ( Nuphar luteum ) ; p . restr . floarea acestor plante . - din ngr .
... NUR , nuri , s . m . ( Pop . și fam . ) Calitate a unei femei de a atrage , de a plăcea
OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...
ODORÁNT , - Ă , odoranți , te , adj . Care răspândește un miros plăcut ; parfumat , mirositor , odorifer ,
OPÁIȚ , opaițe , s . n . 1. Lampă mică , primitivă , care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într - un recipient umplut cu seu , ulei sau untură . 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă , dintre care una cu florile albe , rar trandafirii , care se deschid seara , răspândind un miros plăcut ( Melandryum pratense ) , iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe ( Melandryum nemorale ) . [ Pr . : - pa - iț . - Var . : opáieț s . n . , opáiță s .
ORDONÁT , - Ă ordonați , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Căruia îi place ordinea , care păstrează ordinea , dichisit ; p . ext . disciplinat , echilibrat . 2. ( Despre obiecte ) ( Pus ) în ordine , rânduit după anumite criterii ,
ORÉȘNIȚĂ , oreșnițe , s . f . Plantă erbacee agățătoare , meliferă , cu frunzele terminate printr - un cârcel ramificat , cu florile purpurii , plăcut mirositoare și cu un tubercul comestibil ( Lathyrus tuberosus ) . - Et . nec . Cf . bg . , scr . %ore�
PALISÁNDRU , palisandri , s . m . Arbore exotic cu lemn tare și dens , de culoare neagră - violetă și cu miros plăcut , din care se fac mobile fine ( Jacaranda obtusifolia ) ; p . restr . lemnul acestui
PARFUMÁ , parfumez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) stropi cu parfum ( 2 ) ; a ( - și ) da cu parfum . 2. Tranz . A umple cu o mireasmă plăcută ; a înmiresma . [ Var . : ( înv . ) profumá vb .