Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PSIHIC
Rezultatele 141 - 148 din aproximativ 148 pentru PSIHIC.
TRĂDÁ , trădez , vb . I . 1. Tranz . A înșela în mod voit și perfid încrederea cuiva , săvârșind acte care îi sunt potrivnice , pactizând cu dușmanul etc . 2. Tranz . ( Despre facultăți fizice sau psihice ) A nu mai funcționa ( bine ) , cauzând dificultăți . Memoria îl trădează . 3. Tranz . și refl . A ( se ) da pe față ; a ( se ) da de
TRÁNSĂ , transe , s . f . Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată , deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn , caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii , critice la acțiunea unor sugestii sau
TRAUMATÍSM , traumatisme , s . n . 1. Leziune suferită de un organism viu prin loviri violente , tăieturi , înțepături etc . ; traumă ( 1 ) ; p . ext . ansamblul tulburărilor de ordin local și general care apar în urma acțiunii unui agent extern violent ; p . restr . șoc traumatic . 2. Stare psihică patologică a unui organism care , nemaiputând să suporte o excitație excesivă , din cauza unei traume ( 2 ) suferite , nu mai reacționează în nici un fel , devenind insensibil la orice alt
TULBURÁRE , tulburări , s . f . Acțiunea de a ( se ) tulbura și rezultatul ei . 1. Pierdere a limpezimii , a transparenței unui lichid ( din cauza impurităților ) . 2. Învolburare a unei ape , a atmosferei etc . ; fig . neastâmpăr . 3. Fig . Neliniște sufletească , îngrijorare , frământare , emoție . 4. Fig . Tumult , dezordine , răzvrătire , răscoală . 5. Fig . Dereglare a funcției unui organ anatomic , a unei facultăți fizice sau psihice . [ Var . : turburáre s . f . ] - V.
VIS , visuri , s . n . 1. Faptul de a visa ; înlănțuire de imagini , de fenomene psihice și de idei care apar în conștiința omului în timpul somnului . 2. Reverie , meditație , visare . 3. Fig . Iluzie deșartă ; gând , idee , aspirație
VOÍNȚĂ , voințe , s . f . 1. Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor . 2. Ceea ce hotărăște cineva ; hotărâre , decizie , voie . 3. Intenție , scop , țel , țintă . 4. Dorință , poftă , chef . - Voi ^2 + suf . -
VOLUNTARÍSM s . n . 1. Concepție filozofică potrivit căreia existența se întemeiază pe anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau pe o voință cosmică oarbă . 2. Concepție sociologică care neagă existența legilor obiective ale naturii și necesitatea lor în societate și atribuie voinței ( individuale sau colective ) o importanță primordială , hotărâtoare . 3. Concepție psihologică care atribuie proceselor voliționale rolul hotărâtor în viața
ZOOPSIHOLOGÍE s . f . Ramură a psihologiei care studiază fenomenele psihice la animale ( instinctele , deprinderile , senzațiile , emoțiile , memoria etc . ) ; psihologie