Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELAȚIE

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 184 pentru RELAȚIE.

REÎNNODAT

REÎNNODÁT , - Ă , reînnodați , - te , adj . 1. Care a fost înnodat din nou ( după ce s - a desfăcut nodul ) . 2. ( Fig . ; despre relații ) Care s - a reluat , care s - a

 

RECIPROCITATE

... RECIPROCITÁTE , reciprocități , s . f . 1. Însușirea de a fi reciproc . 2. ( Mat . ) Relație între două numere , ecuații sau teoreme prin care una dintre ele este reciprocă celeilalte . 3. ( Fiz . ) Proprietate a razelor luminoase de a ...

 

REFLEXIVITATE

REFLEXIVITÁTE s . f . ( Rar ) 1. Faptul de a fi reflexiv ; predispoziție spre meditație . 2. Proprietate a unei relații logice , matematice etc . de a avea loc întotdeauna între un element și el însuși . - Reflexiv + suf . - itate . Cf . fr . %

 

REGULAT

REGULÁT , - Ă , regulați , - te , adj . 1. Care este conform unei reguli stabilite în prealabil ; care se repetă după o anumită regulă , într - o anumită ordine , fără abatere . 2. Care este organizat sau funcționează în baza unei legi ; organizat legal , organizat pe baze permanente . 3. ( Despre corpuri ) Care permite o descompunere în părți , astfel încât acestea să fie identice și în relații identice unele în raport cu

 

RELAȚIONA

... RELAȚIONÁ , relaționez , vb . I . Tranz . ( Rar ) A pune în relație

 

RELAȚIONISM

RELAȚIONÍSM s . n . ( Fil . ) Concepție potrivit căreia realitatea ar fi un sistem de relații ( logice ) . [ Pr . : - ți -

 

RELAȚIUNE

... RELAȚIÚNE s . f . v . relație

 

REPREZENTA

... p . ext . a - și imagina , a - și închipui . 6. A exprima o legătură între mai multe mărimi printr - o relație

 

REPREZENTANȚĂ

REPREZENTÁNȚĂ , reprezentanțe , s . f . 1. Organ care reprezintă în altă țară interesele țării sale în domeniul economic , politic etc . 2. ( În sintagmele ) Reprezentanță națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților . Reprezentanță comercială = organ al unui stat , care îl reprezintă în relațiile comerciale cu alte

 

REZONANȚĂ

REZONÁNȚĂ , rezonanțe , s . f . 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele ; răsunet . 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică , cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului . 3. ( Med . ) Tulburare de gândire la schizofrenici , caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale , de obicei făcute după asonanță , rimă sau localizare în timp sau

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>