Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SERVIT

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 907 pentru SERVIT.

ATERIZOR

ATERIZÓR , aterizoare , s . n . Dispozitiv al unui avion care servește la alunecarea pe sol în scopul aterizării sau al

 

ATOT-

ATOT - - Element de compunere însemnând " pe deplin " , " complet " , " desăvârșit " , care servește la formarea unor adjective și a unor substantive . [ Var . : atoate - ] - A ^3 +

 

AUDIO

AÚDIO^2 adj . invar . Care servește la perceperea auditivă . [ Pr . : a - u - di -

 

AUDIO-

AUDIO - ^1 - ^1 Element de compunere care înseamnă " ( eu ) aud " , " servind la auz " , " solicitând auzul " . [ Pr : a - u - di -

 

AUGMENTATIV

AUGMENTATÍV , - Ă , augmentativi , - e , adj . , s . n . 1. ( Afix ) care servește la formarea unui cuvânt nou denumind un obiect de dimensiuni mai mari decât ale obiectului desemnat prin cuvântul de bază . 2. ( Cuvânt ) care este format cu un augmentativ (

 

AUR

ÁUR s . n . 1. Metal prețios , de culoare galbenă strălucitoare , foarte maleabil și ductil , folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă , de artă , monede ( servind din această cauză și ca etalon al valorii ) etc . 2. Fir , ață făcută din aur ( 1 ) sau imitând aurul și folosită la cusut ; p . ext . veșmânt țesut din asemenea fire . 3. Bani ; avere , bogăție ; fig .

 

AUTODINĂ

AUTODÍNĂ s . f . Montaj special de radiorecepție în care același tub electronic servește ca detector și ca oscilator . [ Pr . : a -

 

AUTOSERVIRE

AUTOSERVÍRE s . f . Mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante , în care clientul se servește singur . [ Pr . : a - u - ] - Auto ^1 - + servire ( după rus .

 

AUTOVEHICUL

AUTOVEHÍCUL , autovehicule , s . n . Vehicul autopropulsat suspendat pe roți , șenile sau tălpi de alunecare , care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor . [ Pr . : a -

 

BĂIAȘ

BĂIÁȘ , băieși , s . m . Bărbat care servește într - o baie ^1 publică . - Baie + suf . -

 

BĂIEȘIȚĂ

BĂIEȘÍȚĂ^2 , băieșițe , s . f . ( Reg . ) 1. Soție de băieș . 2. Femeie care lucrează într - o mină . - Băieș + suf . - iță . BĂIEȘÍȚĂ^1 , băieșițe , s . f . Femeie care servește la o baie ^1 publică - Băiaș + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>