Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TITLU
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 198 pentru TITLU.
... LANDGRÁF , landgrafi , s . m . Titlu
... a cărui demonstrare ajută la rezolvarea unei teoreme . 2. ( Log . ) Propoziție preliminară a unei demonstrații , care trebuie demonstrată la rândul ei . 3. ( Rar ) Titlu
... LOGHIÓTAT , loghiotați , s . m . ( Grecism înv . ) Învățat grec ; titlu
LOMBÁRD , lombarduri , s . n . 1. Împrumut sau avans de bani având drept garanție efecte publice ( titluri de rentă , acțiuni , obligațiuni etc . ) , obiecte de valoare etc . , depuse ca gaj . 2. Instituție de credit care acordă astfel de
LÚDLOW s . n . ( Tipogr . ) Mașină de turnat rânduri , asemănătoare cu linotipul , dar fără claviatură și magazie de matrițe , folosită pentru culegerea de titluri , lucrări de ornament etc . - Cu .
... de înțelepciune ; instruit , cultivat , învățat . 3. ( Rar ) Care răspândește , emite lumină ; luminos , strălucitor . 4. ( Înv . ; ca termen de reverență , adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu
... sărbători ( religioase ) . [ Var . : ( înv . ) mist�riu s . n . ] MÍSTER^2 s . m . ( Mai ales în Anglia ) Termen de adresare către un bărbat care nu are titlu
... S . n . Aparat de control al unei instalații de telecomunicații , care urmărește imaginea proiectată de aparatele de luat vederi . 3. S . n . ( Urmat de determinări ) Titlu
NEACORDÁT , - Ă , neacordați , - te , adj . 1. ( Gram . ; despre unele părți de propoziție ) Care nu este în același caz , număr , gen și persoană cu termenul determinat . 2. ( Despre premii , titluri ) Care nu a fost atribuit . 3. ( Despre instrumente muzicale ) Care nu a fost supus acordării ; care nu mai este acordat ; dezacordat , discordat . [ Pr . : ne - a - ] - Ne - +
NEGOCIÁ , negociez , vb . I . Tranz . 1. A trata cu cineva încheierea unei convenții economice , politice , culturale etc . 2. A efectua diverse operații comerciale ( de vânzări de titluri , de rente etc . ) . [ Pr . : - ci -
NÉMEȘ , - Ă , nemeși , - e , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) 1. Denumire dată în Moldova , în evul mediu , stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare . 2. Denumire dată în Transilvania , în evul mediu , nobililor mici și mijlocii ; p . ext . denumire dată membrilor clasei