Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VITĂ
Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 161 pentru VITĂ.
TĂÚN , tăuni , s . m . Nume generic dat unor insecte diptere asemănătoare cu muștele , de culoare brună , cu pete gălbui pe pântece , ale căror femele înțeapă vitele și omul pentru a se hrăni cu sângele lor , transmițând totodată boli virotice și
TALÁNGĂ , tălăngi , s . f . Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor ; balangă ; sunetul produs de un astfel de clopot . [ Var . : taláncă s .
TÁRNIȚĂ , tarnițe , s . f . 1. Șa ( țărănească ) de lemn sau ( rar ) de piele , folosită la călărit sau la transportul unei poveri . 2. Culme , coamă de munte sau de deal în formă de șa . 3. ( Reg . ) Drum de munte , bătut de oi sau de
TÉICĂ , teici , s . f . 1. Cutie mobilă ( de lemn ) în care cad grăunțele din coșul morii înainte de a trece între pietre . 2. Jgheab din care beau sau mănâncă vitele și păsările . 3. ( Reg . ) Mic vas de lemn legat de o prăjină , cu care se scoate apă dintr - un puț . [ Var . : téucă s . f . ] - Et .
TOLOGÍ , tologesc , vb . IV . ( Reg . ) 1. Tranz . A lăsa un teren necultivat pentru a fi călcat și îngrășat de vite . 2. Refl . ( Despre oameni și animale ) A se tolăni ( pe
TOMNÁ , tomnez , vb . I . Intranz . ( Despre oi , vite ) A - și petrece toamna într - un loc cu
... inversarea sensului de rotație a pedalelor . [ Acc . și : torpedó ] TORPÉDO^2 s . n . Salam gros preparat din carne tocată de porc și de vită
TRĂGĂTÓR , - OÁRE , trăgători , - oare , adj . , subst . I. Adj . ( Despre vite ) Care efectuează o tracțiune ; de muncă , de povară . II. S . m . și f . 1. Persoană care trage ceva . 2. Persoană ( în special ostaș ) care trage cu o armă de foc ; trăgaci ( 2 ) . 3. Persoană care emite o trată . III. S . f . 1. Fiecare dintre cele două curele care leagă scările de șa . 2. Un fel de scăunel cu o deschizătură în care se bagă călcâiul cizmei , spre a o descălța . IV. S . n . Instrument de desen folosit la trasarea cu tuș a liniilor . - Trage + suf . -
ULÚC , uluce , s . n . 1. Jgheab făcut din scânduri ori scobit într - un trunchi de copac sau în piatră , din care se adapă vitele sau în care li se pune nutrețul . 2. Canal de lemn sau tablă pus de - a lungul streșinii caselor , pentru a aduna și a conduce spre burlane apa de pe acoperișuri . 3. Jgheab de scânduri prin care curge apa pentru a pune în mișcare o moară ; lăptoc , scoc ( 1 ) . 4. Scobitură , șanț făcut de - a lungul unei piese de lemn , pentru a se putea îmbina cu altă
ÚMĂR , umeri , ( 1 , 2 , 3 , 4 ) s . m . , umere , ( 5 ) s . n . 1. S . m . Parte a corpului omenesc corespunzătoare articulației dintre mână și trunchi . 2. S . m . ( În sintagma ) Umărul obrazului ( sau al feței ) = partea proeminentă , osoasă din mijlocul obrazului ; pomeți . 3. S . m . Partea bombată de lângă gâtul unui vas . 4. S . m . Parte a jugului care se așază pe gâtul vitelor . 5. S . n .
... VĂCĂRÍT s . n . Dare care se plătea în evul mediu în Țara Românească pentru fiecare cap de vită