Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru Z

 Rezultatele 141 - 150 din aproximativ 174 pentru Z.

ZĂVEAZĂ

ZĂVEÁZĂ , zăveze , s . f . ( Înv . ) 1. Perdea . 2. Covor care se pune pe perete ;

 

ZĂVELCĂ

ZĂVÉLCĂ , zăvelci , s . f . Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare , cu dungi sau brodate cu flori , care se poartă una în față și alta în spate , ca fustă . [ Var . : zavélcă , zevélcă , zivélcă , zovélcă , zuvélcă s .

 

ZĂVORÎ

ZĂVORÎ , zăvorăsc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) încuia cu zăvorul . 2. Tranz . ( Pop ) A lega pe cineva în cătușe , în fiare [ Var . : zăvorí vb .

 

ZĂVORAȘ

ZĂVORÁȘ , zăvorașe , s . n . Diminutiv al lui zăvor ( 1 ) . - Zăvor + suf . -

 

ZÂMBĂREȚ

ZÂMBĂRÉȚ , - EÁȚĂ , zâmbăreți , - e , adj . ( Fam . ) Care zâmbește mereu , care zâmbește prea mult ; zâmbitor , vesel , jovial . - Zâmbi + suf . -

 

ZÂNGĂNITURĂ

ZÂNGĂNITÚRĂ s . f . v .

 

ZÂNIȘOARĂ

ZÂNIȘOÁRĂ , zânișoare , s . f . Diminutiv al lui zână . - Zână + suf . -

 

ZĂBĂLUȚĂ

ZĂBĂLÚȚĂ , zăbăluțe , s . f . 1. Un fel de zăbală ( 1 ) mai simplă , compusă din două bare îmbinate între ele , servind pentru a conduce calul . 2. Zăbală ( 2 ) . - Zăbală + suf . -

 

ZĂCĂȘEALĂ

ZĂCĂȘEÁLĂ , zăcașeli , s . f . ( Reg . ) 1. Răutate , ură , invidie , dorință de răzbunare , zăcășie . 2. Lâncezeală , boală ; inerție , nepăsare . - Zăcaș + suf . -

 

ZĂCĂȘIE

ZĂCĂȘÍE s . f . ( Reg . ) Zăcășeală ( 1 ) . - Zăcaș + suf . -

 

ZĂCĂTURĂ

ZĂCĂTÚRĂ , zăcături , s . f . ( Reg . ) Loc de odihnă pentru vite ; zăcătoare ( 4 ) , staniște . 2. Rachiu sau vin depozitat într - o zăcătoare ( II 1 ) . - Zăcea + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>