Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMAT
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 223 pentru ARMAT.
PARAMILITÁR , - Ă , paramilitari , - e , adj . ( Despre formații , detașamente , grupări , organizații etc . ) Care este organizat și dotat după modelul unei armate ; ( despre acțiuni ) care are un pronunțat caracter militar (
PERTUIZÁNĂ , pertuizane , s . f . Armă de fier , asemănătoare cu halebarda , folosită în sec . XV - XVIII . [ Pr . : - tu -
PILÓN , piloni , s . m . 1. ( Adesea fig . ) Stâlp puternic care susține o construcție sau o parte a unei construcții . 2. Construcție masivă la monumente sau la temple , de o parte și de alta a intrării . 3. Suport de metal , de beton armat sau de lemn care servește la susținerea conductelor și izolatoarelor liniilor electrice aeriene , a antenelor electromagnetice
PILÓT^2 , piloți , s . m . Stâlp de lemn , de oțel sau de beton ( armat ) , fixat în pământ ( vertical sau înclinat ) pentru a transmite la straturile de teren rezistent greutatea construcțiilor de deasupra sau pentru a consolida terenul ; stâlp de susținere . PILÓT^1 , piloți , s . m . 1. Persoană calificată care conduce în mod efectiv o aeronavă . 2. Persoană calificată care manevrează cârma unei nave ( mai ales în regiunile în care navigația este dificilă ) . 3. Persoană care conduce sau ajută la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile . 4. ( În sintagmele ) Pilot automat ( de comandă ) = sistem tehnic care conduce automat o aeronavă sau o navă . Stație - pilot = inslalație experimentală în care se fabrică de probă un anumit produs înainte de fabricarea în serie . Știință pilot = știință care orientează alte discipline prin noțiunile și metodele
PISTÓL^1 , pistoale , s . n . 1. Armă de foc de dimensiuni mici , mânuită cu o singură mână ; revolver . 2. ( Sport ) Denumire a unei probe de tir care se execută cu pistolul ( 1 ) prin trageri automate asupra unor ținte mișcătoare sau prin trageri cu foc asupra unei ținte fixe . 3. P . anal . ( Tehn . ) Aparat portativ cu forma apropiată de aceea a unui pistol ( 1 ) , care servește pentru diferite operații tehnologice . PISTÓL^2 , pistoli , s . m . Veche monedă de aur ( spaniolă , italiană , engleză etc . ) , a cărei valoare a variat după
PISTOLÉT , pistolete , s . n . 1. Armă de foc portativă , semiautomată , scurtă și ușoară , care permite tragerea cu o singură mână . 2. Florar ( de
PLANȘÉU , planșee , s . n . Element de construcție de lemn , de beton armat etc . care servește ca suport pentru fixarea unei mașini , formează partea carosabilă a unui pod , separă etajele unei clădiri ( constituind dușumeaua sau acoperișul )
PONTONIÉR , pontonieri , s . m . 1. Militar aparținând unor trupe de geniu specializate în construcția de pontoane și de alte lucrări necesare trecerii ( unei armate ) peste o apă . 2. ( Rar ) Persoană care face serviciul la un ponton . [ Pr . : - ni -
PORTÁRMĂ s . f . Purtare , deținere a unei arme de foc . Permis de portarmă . - Port ^1 - +
POSPOLÍT , - Ă , pospoliți , - te , adj . Care aparținea unui corp de armată alcătuit din nobili polonezi , format din nobili
PRÁȘTIE , praștii , s . f . 1. Veche armă de luptă formată dintr - o bucată de piele legată cu două sfori , cu care se aruncau pietre asupra dușmanului ; ( azi ) jucărie făcută dintr - una sau două fâșii de elastic la capătul cărora se leagă o bucată de piele , de cârpă etc . în care se pune o pietricică spre a fi azvârlită . 2. Aruncătură cu praștia ( 1 ) ; distanța pe care o străbate o piatră azvârlită cu praștia . 3. Frânghie , funie care se leagă de leucă ori de capătul osiei unei căruțe și de care se prinde un cal