Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DINTE
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 178 pentru DINTE.
REDÁN , redane , s . n . 1. Lucrare simplă de fortificație , alcătuită dintr - un zid în formă de unghi ieșit în afară , folosită în trecut pentru apărarea unei treceri . 2. Motiv decorativ sculptat în formă de dinți alăturați , folosit în arhitectura evului mediu . 3. Fiecare dintre treptele amenajate în partea superioară a unui zid construit pe un teren înclinat . 4. Aliniere a clădirilor de - a lungul unei străzi , astfel încât un colț al lor să fie ieșit mai mult în stradă . 5. Suprafață proeminentă , în formă de treaptă , pe fundul cocei unei ambarcații sau al unui hidroavion ( ori al flotoarelor acestuia ) , care asigură alunecarea acestora pe apă cu o rezistență redusă la
ROÁDE , rod , vb . III . 1. Tranz . și intranz . A rupe cu dinții fărâme dintr - un obiect tare ( pentru a mânca ) . 2. Tranz . Fig . ( Despre gânduri , sentimente etc . ) A chinui , a consuma , a tortura . 3. Tranz . ( Reg . ) A morfoli ceva în gură . 4. Tranz . și refl . A ( se ) distruge printr - o acțiune lentă și îndelungată de măcinare , de frecare ; a ( se ) toci , a ( se ) uza printr - o întrebuințare îndelungată . 5. Refl . Fig . ( Rar ) A se ciopli , a se șlefui ; a căpăta maniere , a se
RONȚ interj . ( Adesea repetat ) Cuvânt care imită zgomotul celui care roade cu dinții un aliment tare . -
RONȚĂÍ , rónțăi , vb . IV . Tranz . A mânca sfărâmând între dinți puțin câte puțin dintr - un aliment tare , crocant , producând un zgomot
RONȚĂIÁLĂ , ronțăieli , s . f . Faptul de a ronțăi ; zgomot produs de roaderea cu dinții a unui corp tare : ronțăire , ronțăit . [ Pr . : - ță - ia - ] - Ronțăi + suf . -
ROSTUÍ , rostuiésc , vb . IV . Tranz . 1. A așeza , a aranja așa cum trebuie ; a face ordine . 2. A procura ceva prin mijloace improvizate ; a face rost de ceva . 3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării , dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc . pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație . 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut . 5. A bate , de o parte și de alta , vârful dinților unei pânze de ferăstrău . - Rost + suf . -
ROSTUITÓR , rostuitoare , s . n . Unealtă a lemnarului constituită dintr - o lamă de oțel , cu care se abat dinții pânzelor de ferăstrău . [ Pr . : - tu - i - ] - Rostui + suf . -
ROZĂTÓR , rozătoare , s . n . ( La pl . ) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr - o mare dezvoltare a dinților incisivi , cu ajutorul cărora aceste animale pot roade ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest
RUMEGĂTÓR , - OÁRE , rumegători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Despre animale ) Care rumegă ( 1 ) . 2. S . f . ( La pl . ) Subordin de mamifere având conformația dinților și stomacul ( compus din mai multe camere ) adaptate pentru rumegare ; ( și la sg . ) animal care face parte din acest subordin . - Rumega + suf . -
SCOBÍ , scobesc , vb . IV . 1. Tranz . și intranz . A face o gaură , o adâncitură în ceva ( tăind , desprinzând , scoțând materialul din interior cu o unealtă ) ; a găuri , a săpa ; a scormoni , a scociorî . 2. Refl . Fig . ( Fam . ) A se căuta , a se scotoci în buzunare , în portofel etc . 3. Tranz . și refl . A ( - și ) vârî degetele în nas , între dinți etc . pentru a ( se )
SCORBÚT , scorbuturi , s . n . Boală datorată lipsei de vitamină C în alimentație , care se manifestă prin slăbirea forței musculare , anemie , sângerarea gingiilor , căderea dinților , apariția unor plăgi deschise