Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MIJLOCUL
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 404 pentru MIJLOCUL.
ESCROCHERÍE , escrocherii , s . f . Infracțiune care constă în înșelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obținerii unor profituri ; faptă de escroc ; înșelăciune , pungășie ,
ESÉU , eseuri , s . n . 1. Studiu de proporții restrânse asupra unor teme filozofice , literare sau științifice , compus cu mijloace originale , fără pretenția de a epuiza problema . 2. ( Sport ; la rugbi ) Încercare . 3. Probă preliminară de mărci poștale pe hârtie și în culori diferite în vederea alegerii prototipului definitiv al întregului
ESPLANÁDĂ , esplanade , s . f . 1. Suprafață ( plantată cu arbori , iarbă și flori ) aflată , de obicei , în fața unei clădiri importante sau a unui ansamblu arhitectural . 2. Stradă largă având în mijlocul ei alei bogat plantate cu arbori , iarbă și
ETÚVĂ , etuve , s . f . Aparat metalic , de diferite forme și dimensiuni , folosit pentru sterilizare și deparazitare prin mijloace chimice și
... EXÁMEN , examene , s . n . 1. Mijloc de verificare și de apreciere a cunoștințelor dobândite de elevi , de studenți , de candidați pentru ocuparea unui loc , a unui post ...
... 1. Abatere de la regula generală ; ceea ce nu se supune normei generale . 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice . 3. Mijloc de apărare într - un litigiu , tinzând fie la amânarea soluționării acestuia , fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului , fără a se intra în examinarea litigiului ...
EXCITÁ , excit , vb . I . Tranz . 1. A provoca ( prin mijloace fizice , chimice sau biologice ) intrarea în acțiune a unei celule , a unui țesut sau a unui organ . 2. A ațâța , a întărâta . 3. A produce un câmp magnetic util într - o mașină electrică sau într - un aparat electric ; a produce un surplus de
... EXCÚRSIE , excursii , s . f . Plimbare sau călătorie făcută , de obicei în grup , pe jos sau cu un mijloc
EXECÚȚIE , execuții , s . f . 1. Faptul de a executa ; executare . 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale . 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe de condamnare la moarte . 4. Ducere la îndeplinire a unei hotărâri judecătorești referitoare la evacuarea unei locuințe , la atribuirea copiilor în caz de divorț etc . [ Pr . : eg -
EXISTÉNȚĂ , existențe , s . f . 1. Faptul de a exista , de a fi real ; categorie filozofică care se referă la natură , materie , la tot ceea ce există independent de conștiință , de gândire . 2. Condițiile , mijloacele materiale necesare
... EXPERIMENTALÍSM s . n . Folosire a experimentului , a documentului ca principal mijloc