Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MORAL
Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 231 pentru MORAL.
PERDÍȚIE , perdiții , s . f . Stare de decădere morală în care se află cineva ;
PERSOÁNĂ , persoane , s . f . 1. Individ al speciei umane , om considerat prin totalitatea însușirilor sale fizice și psihice ; ființă omenească , ins . 2. ( În sintagmele ) Persoană fizică = om considerat ca subiect cu drepturi și cu obligații și care participă în această calitate la raporturile juridice civile . Persoană juridică ( sau morală ) = organizație care , având o alcătuire de sine stătătoare și un patrimoniu propriu în vederea îndeplinirii unui anume scop admis de lege , este subiect cu drepturi și cu obligații , deosebit de persoanele fizice care intră în componența ei . 3. Categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume ( personal , reflexiv , posesiv , de întărire ) , prin care se indică vorbitorul , interlocutorul și orice obiect , deosebit de vorbitor și de interlocutor ; fiecare dintre formele flexionare ale verbului și ale unor pronume prin care se indică raporturile de mai
... rău ; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor , a judecății , a ideilor , descompus din punct de vedere moral
... pervertesc , vb . IV . Tranz . și refl . A face să se schimbe sau a se schimba în rău ( din punct de vedere moral
... PERVERTÍT , - Ă , pervertiți , - te , adj . Care s - a schimbat în rău ( din punct de vedere moral
PIERDÚT , - Ă , pierduți , - te adj . 1. ( Despre obiecte , bunuri ) Care nu se mai află în posesiunea proprietarului , care nu mai este la locul lui obișnuit , despre care nu se știe unde se află . 2. ( Despre oameni ) Care a plecat din locul unde era și căruia nu i se mai știe de urmă ; rătăcit . 3. Care abia se vede dintre alte obiecte , care nu apare clar din cauza depărtării ; șters , estompat . 4. Absorbit de o activitate , de o problemă ; copleșit de gânduri sau de sentimente , stăpânit de o emoție puternică ; p . ext . desperat . 5. ( Despre oameni ) Aflat într - o situație foarte grea , în primejdie de moarte , expus distrugerii ( fizice sau morale ) . 6. ( Despre un interval de timp ) Care a trecut pentru cineva în zadar , care a fost petrecut fără folos sau cu prea puțin
... PIERZĂTÓR , - OÁRE , pierzători , - oare , adj . ( Înv . și pop . ) Care nimicește , distruge sau vatămă ; care aduce un prejudiciu moral
PIERZÁNIE s . f . ( Pop . ) 1. Moarte ( năprasnică , violentă ) , ucidere în masă ; primejdie de moarte , nenorocire , suferință mare , dezastru , prăpăd . 2. Decădere , degradare ( morală ) ; desfrâu , perdiție . - Pierde + suf . -
... ceea ce poate servi ca obiect de imitație sau inspirație în privința formei , aspectului etc . ; model , exemplu . 2. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral , producție literară cu caracter moralizator , cu o structură apropiată de fabulă ; parabolă ; p . ext . maximă , sentință ; proverb , zicală ; semnificație , tâlc cuprins într - o asemenea povestire ...
PLÁTĂ , plăți , s . f . 1. Faptul de a plăti o sumă de bani datorată ; achitare . 2. Sumă de bani dată cuiva pentru munca depusă , drept contravaloare a unui obiect cumpărat , a folosinței unui lucru etc . 3. Răsplată ( morală ) cu care cineva este recompensat pentru faptele sale bune ; pedeapsă care se dă cuiva pentru fapte
PLICTISEÁLĂ , plictiseli , s . f . 1. Stare sufletească apăsătoare , ușoară depresiune morală provocată de singurătate , de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare , de monotonie etc . ; gol sufletesc , urât , plictis . 2. Enervare , necaz , supărare . - Plictisi + suf . -