Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUNTE

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 175 pentru MUNTE.

SPINARE

... Anat . ) Spate ( 1 ) . 2. Parte a unui obiect de îmbrăcăminte care acoperă spatele omului . 3. Partea cea mai înaltă a unui munte

 

STÂNCĂ

STÂNCĂ , stânci , s . f . 1. Bloc mare de piatră ( în munți ) , de obicei cu pereții drepți și colțuroși ; stană . 2. Fig . Obstacol , dificultate mare . - Et .

 

STÂNCOS

STÂNCÓS , - OÁSĂ , stâncoși , - oase , adj . ( Despre munți , locuri etc . ) Format din stânci ; plin de stânci , cu stânci . - Stâncă + suf . -

 

STRÂMTOARE

STRÂMTOÁRE , strâmtori , s . f . 1. Loc strâmt , îngust , între munți sau între dealuri ; defileu , trecătoare . 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate . 3. Faptul de a fi strâmt . 4. Fig . Situație grea , stânjenitoare ( datorită lipsei de bani ) ; încurcătură , jenă ( financiară ) . - Strâmt + suf . -

 

SUBALPIN

SUBALPÍN , - Ă , subalpini , - e , adj . Care este situat în regiunea imediat inferioară celei alpine , la poalele unor munți înalți ; caracteristic unei asemenea

 

TĂPȘAN

... TĂPȘÁN , tăpșane , s . n . 1. Loc neted și ușor înclinat care apare la baza versantelor și povârnișurilor în regiunile de deal și de munte

 

TERȚIAR

TERȚIÁR , - Ă , terțiari , - e , adj . 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru . 2. ( În sintagma ) Eră terțiară ( și substantivat , n . ) = perioadă geologică caracterizată prin mari prăbușiri ale scoarței terestre , care au dat naștere mărilor de azi și au făcut să apară lanțuri întregi de munți . [ Pr . : - ți -

 

TIHĂRAIE

... TIHĂRÁIE , tihărăi , s . f . ( Pop . ) Povârniș pe coasta unui munte

 

TOPONIMIC

... adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține toponimiei , privitor la toponimie , de toponimie . 2. S . n . Nume propriu de oraș , de stat , de apă , de munte

 

TOPONIMIE

TOPONIMÍE s . f . 1. Totalitate a numelor proprii de locuri , de ape , de munți etc . dintr - o țară sau dintr - o regiune . 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri ;

 

TRANSALPIN

TRANSALPÍN , - Ă , transalpini , - e , adj . Care este situat dincolo de munții

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>