Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROVOCAT

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 557 pentru PROVOCAT.

DESPERANT

DESPERÁNT , - Ă , desperanți , - te , adj . Care provoacă desperare ; dezesperant . - Despera + suf . -

 

DESPERAT

DESPERÁT , - Ă , desperați , - te , adj . 1. ( Adesea substantivat ) Ajuns la desperare ; deznădăjduit . 2. ( Despre manifestări sau atitudini ) Care exprimă , care dovedesc desperare . 3. Care provoacă desperare ; care prezintă puține posiblități de scăpare ; periculos , grav . [ Var . : disperát , - ă

 

DEZNĂDĂJDUIT

DEZNĂDĂJDUÍT , - Ă , deznădăjduiți , - te , adj . 1. ( Despre oameni ) Care și - a pierdut orice nădejde ( în rezolvarea sau îndreptarea unei situații ) ; desperat . 2. ( Despre sentimente , manifestări ale omului etc . ) Care trădează , exprimă deznădejde ; provocat de

 

DEZOXIDANT

DEZOXIDÁNT , - Ă , dezoxidanți , - te , adj . , s . m . ( Substanță ) care provoacă dezoxidarea , care

 

DIAFORETIC

DIAFORÉTIC , - Ă , diaforetici , - ce , adj . , s . n . ( Medicament , substanță ) care provoacă transpirația . [ Pr . : di -

 

DIRECT

DIRÉCT , - Ă , direcți , - te , adj . , s . f . , adv . 1. Adj . Care duce la țintă , de - a dreptul , fără ocol ; drept . 2. S . f . Lovitură dată de un boxer cu mâna întinsă drept înainte . 3. Adv . De - a dreptul , fără ocol . 4. Adj . Care se face , are loc fără intermediar sau fără ascunzișuri , fățiș ; nemijlocit . 5. Adv . Fără intermediar , în mod nemijlocit ; fără ascunzișuri , fățiș . 6. Adv . ( În sintagma ) Mărimi direct proporționale = mărimi al căror raport este de asemenea natură încât creșterea sau scăderea uneia de un număr de ori provoacă creșterea sau scăderea celeilalte de același număr de

 

DUM-DUM

DUM - DÚM - DÚM s . n . invar . ( În sintagma ) Glonț ( sau proiectil ) dum - dum = proiectil de pușcă astfel fabricat încât să explodeze în momentul atingerii țintei , provocând răni

 

DUREROS

DURERÓS , - OÁSĂ , dureroși , - oase , adj . Care provoacă sau exprimă durere ( fizică ori

 

ECHINOCOC

ECHINOCÓC , echinococi , s . m . 1. Vierme parazit din clasa cestodelor , care se dezvoltă ca larvă în unele organe ale rumegătoarelor , porcilor sau omului , iar ca adult în intestinul carnivorelor ( Echinococcus granulosus ) . 2. Chist hidatic provocat de echinococ (

 

ECHINOCOCOZĂ

ECHINOCOCÓZĂ , echinococoze s . f . Boală parazitară , frecventă la om și la animale , provocată de echinococ și manifestată prin apariția unor chisturi pline cu lichid transparent în plămâni , ficat etc . ; hidatioză . - din fr .

 

ECTIMĂ

ECTÍMĂ , ectime , s . f . Boală infecțioasă de piele provocată de streptococi sau de stafilococi , manifestată prin pete mari roșii , pustule și ulcerații care se acoperă cu cruste și lasă

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>