Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TITLU

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 198 pentru TITLU.

NEMEȘ

NÉMEȘ , - Ă , nemeși , - e , s . m . și f . ( Adesea adjectival ) 1. Denumire dată în Moldova , în evul mediu , stăpânilor de pământ fără titluri nobiliare . 2. Denumire dată în Transilvania , în evul mediu , nobililor mici și mijlocii ; p . ext . denumire dată membrilor clasei

 

NOBILIME

NOBILÍME s . f . ( În unele țări , și în epoca modernă . ) 1. Categorie socială cuprinzând ( în societatea medievală ) pe posesorii de feude și de titluri ereditare sau pe foștii feudali și pe descendenții lor , care au păstrat unele privilegii de castă ; aristocrație , noblețe ( 2 ) . 2. ( Rar ) Noblețe ( 1 ) . - Nobil + suf . -

 

NOBLEȚE

NOBLÉȚE s . f . 1. Calitatea de nobil ( II ) ; rangul sau titlul de nobil ; nobilime ( 2 ) , nobilitate ( 1 ) . 2. ( Rar ) Nobilime ( 1 ) . 3. Atitudine , însușire morală superioară ; caracter nobil ( I 1 ) ; nobilitate ( 2 ) . 4. Distincție , eleganță . [ Var . : nobléță s .

 

NOMENCLATURĂ

NOMENCLATÚRĂ , nomenclaturi , s . f . 1. Totalitatea termenilor întrebuințați într - o anumită specialitate sau într - un anumit domeniu de activitate , de obicei organizați metodic . 2. Listă , catalog etc . conținând titluri de opere , nume proprii , denumiri ale obiectelor dintr - un domeniu ( organizate într - un anumit fel ) . 3. Spec . Schemă de organizare a unei instituții conținând enumerarea posturilor sau a instituțiilor care se află în subordine , sub tutela

 

NUME

... cum se cheamă o ființă sau un lucru , o acțiune , o noțiune etc . și prin care acestea se individualizează . 2. Calificativ , atribut ; poreclă ; p . ext . titlu

 

NUMI

... A pune pe cineva într - o funcție ; a angaja ; a da cuiva o însărcinare , a conferi cuiva un titlu

 

PAIR

... PAIR , pairi , s . m . Titlu

 

PAN

... PAN ^2 , pani , s . m . Denumire dată ( în evul mediu ) nobililor polonezi sau , p . gener . , marilor boieri români ; persoană care purta acest titlu

 

PANDIT

... PANDÍT , pandiți , s . m . Titlu

 

POLITIP

POLITÍP , politipuri , s . n . ( Tipogr . ) Grup de cuvinte sau de semne tipografice turnate într - o singură bucată și întrebuințate des , mai ales în

 

PORFIROGENET

... PORFIROGENÉT , - Ă , porfirogeneți , - te , s . m . și f . ( De obicei art . ) Titlu

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>