Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru V. TO

 Rezultatele 151 - 160 din aproximativ 11397 pentru V. TO.

VĂTAȘ

... VĂTÁȘ s . m . v

 

VĂTALĂ

... VĂTÁLĂ s . f . v

 

VÂȘCA

VÂȘCÁ , vâșc , vb . I . Intranz . ( Reg . ) 1. A se mișca din loc ; a se urni , a se clinti . 2. Fig . A cârti , a murmura . - Et .

 

VÂJÂITOR

VÂJÂITÓR , - OÁRE , vâjâitori , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care vâjâie . 2. S . f . Zbârnâitoare ( la zmeul cu care se joacă copiii ) . [ Pr . : - jâ - i - . - Var . : ( reg . ) vâjiitór , - oáre adj . ] - Vâjâi + suf . -

 

VÂLCEANCĂ

VÂLCEÁNCĂ , vâlcence , s . f . Femeie născută și crescută în municipiul Râmnicu Vâlcea sau în județul

 

VÂLCICĂ

VÂLCÍCĂ , vâlcele , s . f . Vâlcea . - Vâlcea + suf . -

 

VÂLVĂTAIE

VÂLVĂTÁIE , vâlvătăi , s . f . Flacără mare ; pălălaie , vâltoare , vâlvă , bobotaie . [ Pr . : - ta - ie - . - Var . : vălvătáie , vâlvotáie s .

 

VÂNĂTAIE

VÂNĂTÁIE , vânătăi , s . f . Pată vânătă care apare pe corp în urma unei lovituri ; echimoză , vinețeală . - Vânăt + suf . -

 

VÂNĂTOARE

VÂNĂTOÁRE , vânători , s . f . Acțiunea de a vâna și rezultatul ei ; vânat (

 

VÂNĂTOR

VÂNĂTÓR , vânători , s . m . 1. Persoană care vânează , care practică vânătoarea . 2. Soldat dintr - o veche unitate militară ( formată din pedestrași și călărime ) . 3. ( În sintagma ) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit , echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni

 

VÂNĂTORESC

VÂNĂTORÉSC , - EÁSCĂ , vânătorești , adj . Care aparține vânătorii sau vânătorului , privitor la vânătoare sau la vânător . - Vânător + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>