Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚESUT
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 223 pentru ȚESUT.
PIÉLIȚĂ , pielițe , s . f . 1. Piele ( 1 ) subțire , fină , delicată ; ( p . spec . ) pielea obrazului . 2. Nume generic pentru țesuturile animale subțiri ( și elastice ) , cu aspect de foiță , lamă sau pânză fină , care căptușesc , îmbracă , susțin , separă sau formează anumite organe sau părți de organe ; membrană . 3. Țesut vegetal subțire care acoperă , separă sau leagă unele părți ale plantelor . 4. Intestin de animal sau membrană artificială care formează învelișul mezelurilor preparate din tocătură . 5. Pojghiță fină care se formează pe suprafața unor lichide . - Piele + suf . -
PLEX , plexuri , s . n . Țesut format din fibre nervoase sau din vase sanguine împletite nesistematizat între ele , care se află în diferite puncte ale
PODNÓJIE , podnojii , s . f . 1. ( Înv . ) Perniță sau preș pus sub picioare pentru a le feri de frig . 2. ( Pop . ) Fiecare dintre cele două pedale așezate în partea de jos a războiului de țesut , cu ajutorul cărora se schimbă ițele ; p . ext . sforile cu care sunt legate aceste pedale . [ Var . : ( reg . ) podnójă s .
POTNÓG , potnogi , s . m . Fiecare dintre pedalele de la războiul de țesut , pe care se apasă cu picioarele pentru a schimba ițele ; tălpig , iapă ; p . ext . sfoara cu care se leagă aceste
PRETÓRT , pretorturi , s . n . Semifabricat din lână obținut prin cardare , din care se obțin firele de țesut stofele . - Pre ^1 - + tort ^
PÚLPĂ , pulpe , s . f . 1. Partea musculoasă posterioară a piciorului , situată între genunchi și gleznă . 2. Țesut conjunctiv bogat în vase și nervi . Pulpă dentară . 3. Partea cărnoasă și comestibilă a unor fructe . 4. Reziduu obținut în industria zahărului , în distilerii și la prepararea feculei , folosit ca hrană pentru
PÚNCȚIE , puncții , s . f . Intervenție chirurgicală care constă în înțeparea ( cu un ac sau cu un trocar a ) țesuturilor care învelesc o cavitate naturală sau accidentală , pentru a extrage în întregime sau parțial lichidul pe care acesta îl conține , pentru a extrage un fragment de țesut , a introduce un medicament
RĂDĂCÍNĂ , rădăcini , s . f . 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare ; ( pop . ) parte a plantei aflată în pământ , indiferent de structura și funcțiile pe care le are . 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într - un țesut . Rădăcina unui dinte . 3. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac . 4. P . anal . Partea de jos a unui zid , a unui munte etc . ; bază , temelie . 5. Valoarea necunoscutei dintr - o ecuație ; radical . 6. ( Lingv . ) Element al unui cuvânt , ireductibil din punct de vedere morfologic , comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului ;
RĂZBOÍ^3 , războiesc , vb . IV . Refl . recipr . ( Și fig . ) A purta război ^1 , a se lupta , a se bate . RĂZBÓI^2 , războaie , s . n . 1. Mașină de lucru folosită pentru confecționarea țesăturilor din fibre textile . 2. Unealtă casnică de țesut ; argea , stative . RĂZBÓI^1 , războaie , s . n . Conflict armat ( de durată ) între două sau mai multe grupuri , categorii sociale sau state , pentru realizarea unor interese economice și politice ; răzbel . Război civil = luptă armată între două sau mai multe grupări politice de orientări diferite din interiorul unui stat în vederea schimbării ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente . Război rece = stare de încordare , de tensiune în relațiile internaționale , provocată de politica de ostilitate a unor state față de altele , care nu ia totuși forma unui conflict armat . Război psihologic = stare de tensiune , de hărțuială nervoasă , psihică , inițiată și întreținută cu scopul de a zdruncina moralul forțelor adverse și de a demoraliza populația . Stare de război =
RADIONECRÓZĂ , radionecroze , s . f . ( Med . ) Necroză a unui țesut produsă de o doză excesivă de radiații ionizate . [ Pr . : - di -
RATIÉRĂ , ratiere , s . f . Dispozitiv la războiul mecanic de țesut , cu ajutorul căruia se ridică și se coboară ițele pentru formarea rostului . [ Pr . : - ti -