Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BANI

 Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 284 pentru BANI.

HÂRTIE

... colorare , în formă de foi subțiri și întinse . 2. Foaie de hârtie ( 1 ) ( scrisă sau tipărită ) . 3. Act , document , scrisoare etc . cu caracter oficial . 4. Ban

 

HAZNA

HAZNÁ , haznale , s . f . 1. Bazin subteran de dimensiuni relativ mici , folosit pentru colectarea și decantarea apelor impurificate provenite dintr - un număr mic de gospodării ; p . ext . latrină . 2. ( Înv . ) Clădire sau încăpere a vistieriei în care se păstrau un tezaur , o sumă mai mare de bani sau alte lucruri de preț ; p . gener .

 

HOLD-UP

HOLD - UP - UP s . n . Jaf asupra unei bănci , a unui tren care transportă bani etc . , efectuat sub amenințarea cu arma ; tâlhărie . [ Pr . : hóld - ap ] - Cuv .

 

IFIFLIU

... IFIFLÍU , - ÍE , ififlii , adj . ( Reg . și fam . ) Care a rămas fără nici un ban

 

INCASO

INCÁSO s . n . sg . Sistem de decontare prin care , din însărcinarea unui creditor și pe baza unui efect , a unei polițe etc . a acestuia , banca încasează în contul lui o sumă de bani de la

 

INDEMNIZAȚIE

INDEMNIZÁȚIE , indemnizații , s . f . 1. Sumă de bani care se acordă cuiva în afara salariului , destinată să acopere cheltuielile făcute de un angajat în scopul îndeplinirii unei sarcini de serviciu ; indemnizare . 2. Care nu are caracter de salariu . [ Var . : îndemnizáție s .

 

INDULGENȚĂ

INDULGÉNȚĂ , indulgențe , ( 2 ) s . f . 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli ; toleranță , îngăduință , bunătate . 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani ; ( concr . ) document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această

 

IOBAG

IOBÁG , iobagi , s . m . Țăran dependent de stăpânul feudal , obligat să facă acestuia prestații în muncă , în natură sau în bani și legat de pământ ( fără drept de strămutare ) ; șerb , rumân ,

 

JOC

JOC , jocuri , s . n . 1. Acțiunea de a se juca ( 1 ) și rezultatul ei ; activitate distractivă ( mai ales la copii ) ; joacă . 2. Acțiunea de a juca ( 5 ) ; dans popular ; p . ext . petrecere populară la care se dansează ; horă . 3. Competiție sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă ( baschet , fotbal , rugbi etc . ) 4. Acțiunea de a interpreta un rol într - o piesă de teatru ; felul cum se interpretează . 5. ( Și în sintagma joc de noroc ) = distracție cu cărți , cu zaruri etc . care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de parteneri , câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul . 6. ( Tehn . ) Deplasare relativă maximă pe o direcție dată între două piese asamblate , considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă . 7. Model simplificat și formal al unei situații , construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații . 8. ( Muz . ; în sintagma ) Joc de clopoței =

 

JUMULI

JUMULÍ , jumulesc , vb . IV . Tranz . 1. A smulge fulgi de pe o pasăre ; a curăța de pene , de fulgi o pasăre tăiată . 2. Fig . A estorca pe cineva ( de bani ) ; a jefui , a

 

JUMULIT

JUMULÍT^2 , - Ă , jumuliți , - te , adj . 1. ( Despre păsări ) Curățat de pene sau de fulgi ; cu penele căzute , năpârlit . 2. Fig . Estorcat ( de bani ) jefuit , escrocat . - JUMULÍT^1 s . n . Jumulire , jumuleală . - V.

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>