Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DETERMINA
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 319 pentru DETERMINA.
LACTOMÉTRU , lactometre , s . n . Aparat cu ajutorul căruia se determină calitatea
LAMBLIÁZĂ s . f . Boală parazitară determinată de prezența în organism a lambliei . [ Pr . : - bli -
LANAMÉTRU , lanametre , s . n . Aparat cu care se determină finețea fibrelor
LÉCȚIE , lecții , s . f . 1. Formă de bază a organizării activității instructiv - educative din școală , desfășurată cu o clasă de elevi , într - un timp determinat , sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu . 2. Ceea ce este obligat să învețe și să scrie un școlar ( acasă ) la recomandarea învățătorului sau a profesorului . 3. ( În forma lecțiune ) Forma sub care se prezintă un text , în diferitele lui manuscrise sau ediții , datorită modului în care a fost citit și interpretat de un copist sau de un editor ; citire comparativă a unui text în scopul de a - i stabili versiunea autentică . 4. Sfat , povață , regulă de conduită care se recomandă cuiva pe un ton dojenitor ; p . ext . mustrare , dojană . 5. Învățătură folositoare trasă de cineva în urma unei întâmplări neplăcute . [ Var . : lecțiúne s .
LEUCOGRÁMĂ , leucograme , s . f . Examen de laborator prin care se determină numărul leucocitelor din sânge . [ Pr . : le -
... înceteze o acțiune , un proces ( intens ) ; a ( se ) calma , a ( se ) potoli . 2. A deveni sau a determina
LOC , locuri , s . n . I. 1. Punct , porțiune determinată în spațiu . 2. Spațiu ocupat de cineva sau de ceva . 3. Pasaj într - o scrisoare ; publicație în care a apărut un anumit lucru . II. 1. Slujbă , post ^2 ; funcție . 2. Situație socială a cuiva ; p . gener . situație . III. Moment potrivit ; prilej , ocazie . IV. ( În expr . ) În loc de . . . sau în locul . . . , se spune pentru a arăta o înlocuire , o substituire . În loc să . . . ( sau de a . . . ) , se spune pentru a arăta raportul de opoziție dintre două idei , două acțiuni
LOCÁȚIE , locații , s . f . 1. Închiriere . 2. ( Jur . ) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani . [ Var . : locațiúne s .
LOCÁL , - Ă , localuri , ( 1 ) s . n . locali , - e , ( 2 ) adj . 1. S . n . Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică ( ocupate de o întreprindere , de o instituție etc . ) . 2. Adj . Particular și caracteristic pentru un anumit loc ; privitor la un loc determinat ; dintr - un anumit loc . 3. Adj . ( Mat . ) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din
LOCUITÓR , - OÁRE , locuitori , - oare , s . m . și f . Persoană care are domiciliul obișnuit într - un loc determinat ( într - un oraș , într - o regiune , într - o țară etc . ) . [ Pr . : - cu - i - . - Var . : ( înv . ) lăcuitór , - oáre s . m . și f . ] - Locui + suf . -
LUÁ , iau , vb . I . Tranz . I. 1. A prinde un obiect în mână spre a - l ține ( și a se servi de el ) sau spre a - l pune în altă parte . 2. A mânca ( pe apucate ) , a înghiți din ceva ; spec . a înghiți o doctorie . 3. A îmbrăca , a pune pe sine o haină etc . II. 1. A scoate ceva din locul în care se afla ; a smulge , a desprinde . 2. A scoate ceva în cantitate limitată . 3. A deposeda pe cineva de un lucru ( fără intenție de a și - l însuși ) . III. 1. A - și însuși ceea ce i se cuvine , a pune stăpânire pe ceva ; p . ext . a primi , a căpăta . 2. A ( - și ) face rost de ceva ; a găsi pe cineva sau ceva . 3. A cumpăra . 4. A încasa o sumă de bani . 5. A - și însuși un lucru străin . 6. A cuceri ; a ...