Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DINTE
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 178 pentru DINTE.
SCORBÚT , scorbuturi , s . n . Boală datorată lipsei de vitamină C în alimentație , care se manifestă prin slăbirea forței musculare , anemie , sângerarea gingiilor , căderea dinților , apariția unor plăgi deschise
SCRÂȘNÍ , scrâșnesc , vb . IV . Intranz . 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus , făcând să se audă un zgomot caracteristic ( în momente de furie , de durere etc . ) . 2. P . gener . A produce un zgomot scârțâitor ; a scârțâi . [ Var . : ( reg . ) crâșní
SÉCERĂ , seceri , s . f . 1. Unealtă agricolă manuală folosită la recoltarea cerealelor prin tăierea tulpinilor acestora , formată dintr - o lamă îngustă și curbată de oțel , cu tăișul în interior ( prevăzut cu dinți ) , fixată într - un mâner de lemn . 2. Secerat , seceriș ( 1 ) . [ Var . : ( pop ) sécere s .
SMALȚ , smalțuri , s . n . 1. Masă sticloasă formată din diverși oxizi anorganici , cu care se acoperă suprafața obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile , a le feri de oxidare sau a le înfrumuseța ; email . 2. Substanță albă și lucioasă care acoperă suprafața vizibilă a dinților . [ Var . : ( înv . ) smalt s .
SOMN ^2 , ( rar ) somnuri , s . n . Stare fiziologică normală și periodică de repaus a ființelor , necesară redresării forțelor , caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței , prin relaxare musculară , prin încetinirea circulației , a respirației și prin vise ; starea celui care doarme . SOMN ^1 , somni , s . m . Pește teleostean răpitor cu corpul lung , fără solzi , lățit în partea de dinainte , cu capul turtit , cu gura armată de dinți puternici și cu mustăți lungi ( Silurus
SPÁTĂ , spate , ( I , III ) ( II ) spete , s . f . I. Piesă la războiul de țesut formată dintr - un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete , formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală . II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului ; p . ext . regiunea corespunzătoare a corpului . 2. ( Reg . ) Spătarul scaunului . III. ( Înv . ) Sabie cu lamă lungă , dreaptă și lată , cu două
STOMATOLOGÍE s . f . Parte a medicinii care studiază anatomia , fiziologia și bolile cavității bucale și ale anexelor ei , mai ales ale
STREPEZEÁLĂ , strepezeli , s . f . Senzație de iritație neplăcută a dinților și a mucoasei bucale , produsă când se mănâncă fructe sau alimente acre , astringente . - Strepezi + suf . -
STREPEZÍ , strepezesc , vb . IV . Refl . și tranz . A ( se ) produce o senzație de iritare neplăcută în regiunea dinților și a mucoasei bucale , din cauza consumului de fructe sau alimente acre , astringente . [ Var . : sterpezí , vb . IV ] - Probabil
STREPEZÍT , - Ă , strepeziți , - te , adj . ( Despre dinți sau mucoasa bucală ) Iritat în urma consumului de fructe sau alimente acre , astringente . [ Var . : sterpezít , - ă adj . ] - V.
STRUNGĂREÁȚĂ , strungărețe , s . f . 1. Spațiu mai mare între dinți , mai ales între incisivii maxilarului superior ; strungă ( 2 ) . 2. Găleată în care se mulg oile ( la stână ) . - Strungă + suf . -