Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FENOMEN
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 491 pentru FENOMEN.
DES ^2 , DEÁSĂ , deși , - se , adj . I. 1. ( Despre colectivități sau corpuri compuse din unități identice ) Cu elementele , cu părțile componente apropiate , cu intervale foarte mici sau cu foarte puține goluri între părți . 2. ( Despre părțile componente ale unei colectivități sau unități ) Așezat unul lângă altul sau foarte aproape unul de altul : strâns . 3. ( Despre ploaie , ceață , umbră etc . ) Compact , dens : de nepătruns . II. 1. Despre întâmplări , fenomene sau acțiuni : adesea adverbial ) Care se repetă de ( mai ) multe ori la intervale mici de timp , urmând mereu unul după altul : repetat , frecvent . DES ^1 - ( Înaintea vocalelor și consoanelor sonore , în forma dez - ) Element de compunere cu sens privativ , care servește la formarea unor substantive , a unor adjective și a unor verbe . [ Var . : dez - ,
... DESCUAMÁRE , descuamări , s . f . Faptul de a se descuama ; fenomen
... Tranz . 1. A condiționa în mod necesar , a servi drept cauză pentru apariția sau dezvoltarea unui fapt , a unui fenomen ; a cauza , a pricinui . 2. A fixa ( cu precizie ) ; a stabili , a hotărî ( o dată ...
DETERMINÍSM s . n . Teorie , concepție potrivit căreia fenomenele sunt generate de înlănțuiri de cauze și efecte , prin condiționări și legități prin interacțiuni necesare și
DEZACÓRD , dezacorduri , s . n . Lipsă de acord , de armonie ( între sunete sau , p . ext . , între opinii , sentimente ,
DEZVOLTÁ , dezvólt , vb . I . 1. Refl . ( Despre materie și despre fenomenele naturii și ale societății ) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă , de pe o treaptă inferioară la alta superioară , de la simplu la complex . 2. Tranz . A expune în mod amănunțit ; a desfășura . Oratorul dezvoltă subiectul . 3. Tranz . A produce , a degaja . Unele fermentații dezvoltă căldură . - Et .
DIACRÓNIC , - Ă , diacronici , - ce , adj . ( Despre o metodă de studiu , un punct de vedere etc . ) Care privește , expune , tratează fenomenele evolutiv , istoric . [ Pr . : di -
... DIAGRÁMĂ , diagrame , s . f . Reprezentare grafică schematică a unui fenomen
DIALÉCTIC , - Ă , dialectici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. ( În filozofia marxistă ) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului . 2. ( În filozofia antică ) Artă de a discuta în contradictoriu , în scopul ajungerii la adevăr . 3. ( În evul mediu ) Logică formală . II. Adj . Care este conform cu dialectica ( I ) sau care o confirmă ; care se bazează pe dialectică ; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii . [ Pr . : di -
DINTÂI adj . invar . ( De obicei precedat de " cel " ) 1. Primul dintr - o serie de lucruri , ființe , fenomene de același fel . 2. Primul ca importanță , ca valoare , ca rang etc . dintre mai mulți . [ Var . : ( reg . ) dentăi adj . invar . ] - De +
DIÓPTRIC , - Ă , dioptrici , - ce , adj . , s . f . 1. Adj . Care este în legătură cu refracția luminii , care aparține acestei refracții . 2. S . f . Parte a opticii care studiază fenomenele de refracție a luminii . [ Pr . : di -