Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru JURUL
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 452 pentru JURUL.
... DISJÚNGE , disjúng , vb . III . Tranz . ( Jur
DISPÉRSIE , dispersii , s . f . 1. Împrăștiere , răspândire , risipire . 2. ( Mat . ) Repartizare a unei mulțimi de valori în jurul unei anumite valori tipice . [ Var . ; dispersiúne s .
DISTRÁT , - Ă , distrați , - te , adj . Care este absent la ceea ce se petrece în jurul lui , care se gândește în altă parte , la altceva . - V.
... DOL , doluri , s . n . ( Jur . ) Acțiune făcută cu rea - credință , cu viclenie , pentru a determina pe cineva să încheie un contract nefavorabil sau să admită o clauză defavorabilă ...
... DOLOSÍV , - Ă , dolosivi , - e , adj . ( Jur
EȘÁRFĂ , eșarfe , s . f . 1. Fâșie de lână , de mătase etc . care se înfășoară în jurul gâtului ( mai ales de femei ) ca podoabă . 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu , semn al unei funcții ( înalte ) sau al unei demnități . 3. Bandă de stofă , de pânză etc . care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată . [ Var . : eșárpă s .
ECHINÓCȚIU , echinocții , s . n . Fiecare dintre cele două momente ale anului ( în jurul lui 21 martie și 23 septembrie ) , când ziua este egală cu noaptea . [ Var . : echinóx , echinoxuri s .
ECUATORÍÁL , - Ă , ecuatoriali , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care aparține ecuatorului , privitor la ecuator ; specific , caracteristic ecuatorului . 2. S . n . Lunetă astronomică cu un mecanism care îi permite să se rotească în jurul unei axe perpendiculare pe planul ecuatorului ceresc , în scopul urmăririi unui astru . [ Pr . : - cu - a - to - ri -
ECVISETACÉE , ecvisetacee , s . f . ( La pl . ) Familie de plante erbacee criptogame vasculare cu un singur gen în flora actuală ( coada - calului ) , cu frunze foarte mici , solzoase , concrescute într - o teacă în jurul nodurilor , și care se înmulțesc prin spori ( Equisetum ) ; ( și la sg . ) plantă care face parte din această
ELICOÍD , elicoide , s . n . ( Mat . ) 1. Suprafață obținută prin deplasarea pe o elice a unei drepte , a unui triunghi etc . 2. Curbă generată de rotirea unei parabole obișnuite în jurul unui
ELICOPTÉR , elicoptere , s . n . Aparat de zburat cu motor , a cărui susținere și mișcare sunt asigurate de una sau mai multe elice care se rotesc în jurul unor axe aproape verticale , și care poate ateriza pe un spațiu extrem de redus ori se poate menține în aer într - un punct fix . [ Var . : helicoptér s .