Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MUNTE

 Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 175 pentru MUNTE.

TRANSALPIN

TRANSALPÍN , - Ă , transalpini , - e , adj . Care este situat dincolo de munții

 

TRANSCARPATIC

TRANSCARPÁTIC , - Ă , transcarpatici , - ce , adj . Care se află dincolo de munții Carpați ( în raport cu Muntenia și cu Moldova ) ; de peste Carpați ; transcarpatin . - Trans - +

 

TRANSCAUCAZIAN

TRANSCAUCAZIÁN , - Ă , transcaucazieni , - e , adj . Care se află ( sau locuiește ) la sud de munții Caucaz . [ Pr . : - ca - u - ca - zi -

 

TRECĂTOR

TRECĂTÓR , - OÁRE , trecători , - oare , adj . , subst . I. Adj . 1. Care trece repede , care nu durează mult ; temporar . 2. Care trece printr - un loc fără a se opri multă vreme , care este în trecere pe undeva . II. S . m . și f . Pieton . III. S . f . 1. Drum îngust de trecere printre doi munți sau printre două înălțimi ; pas . 2. P . gener . Loc de trecere . - Trece + suf . -

 

TUAREGI

TUARÉGI s . m . pl . Numele unei populații care locuiește în partea centrală a Saharei , în munții Ahaggar și în deșerturile de la nordul Nigerului . [ Pr . : tu -

 

URLĂTOR

... URLĂTÓR , - OÁRE , urlători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . Care urlă sau care vuiește . 2. S . f . Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte

 

VÂNĂTOR

... m . 1. Persoană care vânează , care practică vânătoarea . 2. Soldat dintr - o veche unitate militară ( formată din pedestrași și călărime ) . 3. ( În sintagma ) Vânător de munte

 

VÂRF

... 1. Partea cea mai de sus ( ascuțită ) a unor obiecte înalte ( case , copaci etc . ) sau a anumitor forme de relief ( deal , munte ) . 2. Capăt , extremitate ( ascuțită ) a unui lucru . Vârful coloanei . 3. Punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi ...

 

VÂRFAR

... VÂRFÁR , vârfare , s . n . 1. Țăpoi cu coada lungă , cu care se poate așeza fânul în vârful stogului . 2. Vârf de munte

 

VÂRFUI

VÂRFUÍ , vârfuiesc , vb . IV . Tranz . 1. A face vârf unei grămezi . 2. A umple până sus un vas , un recipient etc . ; a face să fie plin ochi . 3. Fig . ( Despre munți , culmi etc . ) A - și înălța , a - și profila vârful . - Vârf + suf . -

 

VERSANT

... VERSÁNT , versante , s . n . Fiecare dintre cele două coaste ale unui munte

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>