Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RELAȚIE
Rezultatele 161 - 170 din aproximativ 184 pentru RELAȚIE.
SOCIOMETRÍE s . f . Metodă folosită pentru studierea cantitativă a relațiilor umane ( în cadrul unor grupuri sociale mici ) . [ Pr . : - ci -
SODOMÍE , sodomii , s . f . ( Pop . ) Relații sexuale
STRĂÍN , - Ă , străini , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește ; ( om , ființă ) care este originară din altă regiune , localitate etc . decât aceea în care se află sau locuiește , trăiește . 2. Adj . ( Despre țări , locuri ) Care este altul decât cel de origine al cuiva . 3. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care nu se află în relații apropiate ( de rudenie sau de prietenie ) cu cineva ; p . ext . ( om ) care este sau se simte stingher . 4. Adj . Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva . 5. Adj . ( Despre obiecte ) Care nu este proprietatea sa , care aparține altuia . 6. Adj . Care este de altă natură , are alte particularități decât mediul în care se află . 7. Adj . Neobișnuit ; bizar . [ Var . : ( pop ) streín , - ă adj . , s . m . și f . ] - Et .
STRICÁT^2 , - Ă , stricați , - te , adj . 1. ( Despre obiecte , unelte , mecanisme ) Care nu mai poate fi folosit , fiind defect , deteriorat . 2. ( Despre materii organice , îndeosebi despre alimente ) Alterat , descompus ; ( despre aer ) greu respirabil , încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute , nocive . 3. ( Despre înjghebări , construcții ) Dărâmat , surpat , năruit . 4. ( Pop . ; despre oameni și părți ale corpului lor ) Bolnav , vătămat ; p . ext . becisnic . 5. ( Despre relații de prietenie , de dragoste etc . ) Desfăcut , rupt . 6. ( Despre oameni ) Certat , mâniat , supărat ( cu cineva ) . 7. ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Decăzut moralicește ; corupt , desfrânat , depravat . - STRICÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) strica . - V.
STRUCTURALÍSM s . n . Teorie lingvistică contemporană care susține că limba este un sistem autonom , că alcătuiește o structură în care diversele părți se află în relații și se condiționează
... cantitativă ) Mai puțin ca . . . Sub o mie de lei . V. ( Introduce nume predicative și atribute ) Un spectacol sub așteptări . VI. ( Introduce un complement circumstanțial de relație ; în expr . ) Sub raportul ( sau sub acest raport ) = din punctul de vedere al . . . [ Var . : ( pop . ) supt , subt prep . ] SUB ^1 - Element de compunere care indică ...
... SUBORDONÁT , - Ă , subordonați , - te , adj . Dependent de cineva sau de ceva , aflat într - o relație
SUZERÁN , - Ă , suzerani , - e , s . m . , adj . 1. S . m . ( În evul mediu ) Mare senior de care depindeau alți seniori , ca urmare a relațiilor de suzeranitate . 2. Adj . ( Despre state ) Care exercita autoritatea asupra unui stat mai slab , amestecându - se în politica internă a acestuia și impunându - i anumite obligații politice și
TEORÍE , teorii , s . f . 1. Formă superioară a cunoașterii științifice care mijlocește reflectarea realității . 2. Ansamblu sistematic de idei , de ipoteze , de legi și concepte care descriu și explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene . 3. ( În sintagme ) Teoria informației = teorie matematică a proprietăților generale ale surselor de informație , ale posibilităților de păstrare și de transmitere a informațiilor etc . Teoria literaturii = ramură a științei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creației literare , curentele și metodele artistice etc . Teoria relativității = teorie a relațiilor dintre spațiu , timp și mișcare a materiei , în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunțate într - o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor , cât și pentru viteze relative foarte mari , apropiate de viteza luminii . 4. Partea teoretică a instrucției militare . [ Pr . : te -
TÉRMEN , termene , ( 1 , 2 , 3 ) s . n . , termeni , ( 4 , 5 , 6 , 7 , 8 ) s . m . 1. S . n . Dată fixă la care , potrivit unei învoieli , unei decizii sau unei dispoziții prealabile , se execută o obligație ( bănească ) sau se realizează ceva ; soroc . 2. S . n . Interval de timp , stabilit dinainte , în limita căruia trebuie să se înfăptuiască sau să se întâmple ceva . 3. S . n . ( Înv . ) Limită , hotar , sfârșit . 4. S . m . ( În loc . și expr . ) În termen = care își face serviciul militar în condițiile prevăzute de legi . A fi în termen = a - și face stagiul militar . 5. S . m . Cuvânt ; expresie . 6. S . m . Fig . ( În expr . ) A fi în termeni buni ( sau răi ) cu cineva = a fi în relații bune ( sau rele ) cu cineva . 7. S . m . ( Mat . ) Fiecare dintre monoamele unui polinom ; fiecare dintre numerele care alcătuiesc o progresie sau un raport . 8. S . m . Fiecare dintre cuvintele care au o accepție specifică unui anumit domeniu de
TERMODINÁMIC , - Ă , termodinamici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Parte a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie stările de echilibru ale sistemelor fizice și proprietățile generale ale proceselor care conduc spre astfel de stări , procese în care pot interveni și fenomene termice ; studiul relațiilor dintre fenomenele mecanice și cele calorice . 2. Adj . Care aparține termodinamicii ( 1 ) , privitor la termodinamică , de