Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN FAPT

 Rezultatele 1661 - 1670 din aproximativ 1909 pentru IN FAPT.

SPUNERE

SPÚNERE , spuneri , s . f . ( Rar ) Faptul de a spune ; ceea ce este spus ; ( pop . ) zicală , proverb , sentință . - V.

 

SPURCAT

SPURCAT ^2 - Ă , spurcați , - te , adj . 1. Murdar ; respingător , scârbos , scârnav . 2. ( Despre alimente ) Care a venit în contact cu ceva scârbos , murdar și nu mai poate fi mâncat ; ( despre vase ) în care ( din același motiv ) nu se pun alimente pentru oameni . 3. Fig . ( Despre oameni și manifestările lor ; adesea substantivat ) Vrednic de dispreț ; mârșav , ticălos . 4. Fig . ( Adesea substantivat ) Eretic , păgân . V. spurca . SPURCÁT^1 s . n . 1. Faptul de a ( se ) spurca . 2. ( Reg . ; concr . )

 

STÂLCEALĂ

STÂLCEÁLĂ , stâlceli , s . f . Faptul de a stâlci ; bătaie strașnică . - Stâlci + suf . -

 

STÂLCIRE

STÂLCÍRE , stâlciri , s . f . Faptul de a ( se ) stâlci . - V.

 

STÂLCITURĂ

STÂLCITÚRĂ , stâlcituri , s . f . Faptul de a ( se ) stâlci ; ( concr . ) ceea ce este stâlcit . - Stâlci + suf . -

 

STÂNJENIRE

STÂNJENÍRE , stânjeniri , s . f . Faptul de a ( se ) stânjeni . V.

 

STĂROSTIT

STĂROSTÍT s . n . ( Pop . ) Faptul de a stărosti . - V.

 

STĂRUINȚĂ

STĂRUÍNȚĂ , stăruințe , s . f . 1. Faptul de a stărui ( 1 ) ; rugăminte , cerere repetată și insistentă ; insistență , stăruire , stăruială . 2. Perseverență , tenacitate , ( într - o acțiune , într - un sentiment

 

STAȚIONARE

STAȚIONÁRE , staționări , s . f . Faptul de a staționa ; oprire . [ Pr . : - ți - o - ] - V.

 

STAGNARE

STAGNÁRE , stagnări , s . f . Faptul de a stagna ; oprire , rămânere pe loc ; fig . lipsă de activitate . - V.

 

STAT

STAT ^3 , staturi , s . n . 1. Faptul de a sta . 2. Înălțime a corpului omenesc , statură ; p . ext . înfățișare . V. sta . STAT ^1 , state , s . n . 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație ; țară . 2. ( La pl . , în evul mediu ) . Denumire a organelor reprezentative din anumite țări . 3. ( Mil . ; în sintagma ) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri , care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate ; sediul , localul acestui organ de conducere . STAT ^2 , state , s . n . 1. Listă , tabel . 2. ( În sintagma ) Stat personal = dosar care cuprinde specificarea tuturor mutațiilor de serviciu ale unui angajat și starea lui civilă , socială etc . [ Var . : ștat s .

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>