Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARA
Rezultatele 1681 - 1690 din aproximativ 1835 pentru ARA.
TABIETLÍU , - ÍE , tabietlii , adj . ( Rar ) Care are tabieturi ; p . ext . maniac , pedant . [ Pr . : - bi -
TALENTÁT , - Ă , talentați , - te , adj . Care are talent ; înzestrat . - Talent + suf . -
TALUZÁT , - Ă , taluzați , - te , adj . ( Despre rambleuri și debleuri ) Care are taluzuri , cu taluzuri . - V.
TANÁNT , tananți , s . m . Substanță chimică , anorganică sau organică , naturală sau sintetică , care are proprietatea de a tăbăci pieile crude ; p . ext . materie primă naturală care conține o astfel de
TANGÍBIL , - Ă , tangibili , - e , adj . Care se poate percepe prin atingere , care are un aspect concret ; fig . real ,
TANÍN , taninuri , s . n . Produs vegetal cu gust astringent , solubil în apă , care are proprietatea de a tăbăci pielea , cu întrebuințări în industrie ; acid
TARISFÁT , tarisfați , s . m . ( Reg . ) Bărbat ( mai în vârstă ) care are un rol conducător în ceremonialul nunții țărănești ;
TÁTĂ , tați , s . m . 1. Bărbat care are copii ; nume pe care i - l dau acestui bărbat copiii săi când i se adresează sau când vorbesc despre el ori pe care și - l dă el însuși când vorbește cu copiii săi ; taică , părinte , tătân , babacă . 2. ( La vocativ ) Termen cu care se adresează cineva unui copil ( sau unei persoane tinere străine ) pentru a marca un raport de familiaritate și de simpatie . 3. ( Uneori determinat prin " socru " ) Nume dat de ginere sau de noră socrului . 4. ( Fam . ) Nume dat unui bărbat ( mai în vârstă ) în semn de respect sau de afecțiune . 5. ( În credința creștină ) Dumnezeu , creatorul lumii . 6. Fig . ( Fam . ) Creator , făuritor , fondator . 7. ( Glumeț ) Cel care întrupează cele mai înalte calități , care este deasupra altora , îi covârșește pe toți . [ Nom . sg . art . : tata și tatăl ; gen . - dat . sg . : tatii și
TAUTOLÓGIC , - Ă , tautologici , - ce , adj . Care are caracter de tautologie , privitor la tautologie . [ Pr . : ta -
TAUTOLOGÍE , tautologii , s . f . 1. Greșeală de limbă care constă în repetarea inutilă a aceleiași idei , formulată cu alte cuvinte ; cerc vicios , pleonasm . 2. Fenomen sintactic care constă în repetarea unor cuvinte cu același sens , dar cu funcțiuni diferite , marcate de obicei prin deosebire de intonație sau de formă și care , exprimând identitatea celor doi termeni , are rolul de a sublinia o calitate sau o acțiune . 3. ( Log . ) Judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune . 4. Expresie din logica simbolică , care , în limitele unui sistem formal , este adevărată în orice interpretare . [ Pr . : ta -
TEÁTRU , teatre , s . n . I. 1. Clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole ; p . ext . instituție de cultură care organizează spectacole . 2. Spectacol , reprezentație dramatică . 3. Arta de a prezenta în fața unui public un spectacol , o piesă . 4. Literatură dramatică ; culegere de piese . II. Loc unde se petrece un eveniment , unde are loc o