Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ANIMAL

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 1252 pentru ANIMAL.

ȘELAC

ȘÉLAC s . n . 1. Rășină naturală ( de origine animală ) sau produsă sintetic , folosită la prepararea unor lacuri , a cerii roșii etc . 2. Lac preparat din șelac ( 1 ) , folosit la lustruire , grunduire etc . [ Var . : șérlac s .

 

ȘEPTEL

ȘEPTÉL , șepteluri , s . n . Totalitatea animalelor domestice crescute într - o gospodărie , într - o comună , într - o țară ( pentru a obține un beneficiu

 

ȘES

ȘES , ȘEÁSĂ , ( 1 ) șese , adj . , ( 2 , 3 ) șesuri , s . n . 1. Adj . ( Despre pământuri , regiuni ) Neted , întins ; plan . 2. S . n . Întindere vastă de pământ , fără diferențe ( mari ) de nivel , situată la mică altitudine ; câmpie ; suprafață plană de pământ situată într - o depresiune . 3. S . n . Parte a corpului animalelor , cuprinsă între ultima coastă și osul

 

ȘLEAU

... curele groase , funii sau lanțuri care se prind de pieptul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurii trase de un animal

 

ȘOARECE

... ȘOÁRECE , șoareci , s . m . Animal

 

ȘOLDI

... ȘOLDÍ , șoldesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) A vătăma un animal

 

ȘOLDIT

ȘOLDÍT , - Ă , șoldiți , - te , adj . ( Pop . ; despre animale ) Cu șoldul vătămat , ieșit în afară , fracturat . V.

 

ȘORICĂRI

ȘORICĂRÍ , șoricăresc , vb . IV . Intranz . ( Despre unele animale ) A vâna

 

ȘTAMPILĂ

ȘTAMPÍLĂ , ștampile , s . f . 1. Instrument format dintr - o placă de cauciuc , de lemn sau de metal fixată pe un mâner , pe care sunt gravate un semn , o inscripție sau o emblemă , cu care se ștampilează acte , mărfuri , obiecte etc . 2. Semn , inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a - i da valabilitate , pe mărfuri sau pe corpul animalelor , pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc . ; sigiliu . [ Var . : stampílă s .

 

ȘUIER

ȘÚIER , șuiere , s . n . 1. Zgomot caracteristic , ascuțit și puternic , pe care îl fac vântul , furtuna , vijelia ; șuierătură . 2. Zgomot ascuțit produs de anumite corpuri care se deplasează , se mișcă , se învârtesc sau spintecă aerul cu iuțeală ; șuierătură . 3. Sunet ascuțit , strident și prelung produs cu ajutorul unui instrument special ( signal , sirenă etc . ) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete ; șuierătură . 4. Sunet sau țipăt ( ascuțit ) scos de unele animale și păsări ; șuierătură . [ : Pr . : șu -

 

ȘUIERĂTOR

ȘUIERĂTÓR , - OÁRE , șuierători , - oare , adj . , s . f . 1. Adj . ( Adesea adverbial ) Cu un sunet strident , ascuțit ; șuierat ^2 . 2. Adj . ( Despre unele animale , păsări ) Care scoate un țipăt , un sunet ( ascuțit ) specific . 3. Adj . ( Despre vânt ) Care produce un zgomot puternic și vibrant . 4. S . f . ( Reg . ) Fluier [ Pr . : șu - ie - ] - Șuiera + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>