Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CORP

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 1246 pentru CORP.

ȘARG

... ȘARG , - Ă , șargi , - ge , adj . ( Despre cai , rar despre alte animale ) Cu părul de pe corp

 

ȘARNIERĂ

... ȘARNIÉRĂ , șarniere , s . f . 1. Balama , țâțână . 2. Dispozitiv format din două piese care , așezate de o parte și de alta a unui corp cilindric și fixate cu buloane , permit suspendarea întregului ansamblu pe un reazem . 3. ( Geol . ) Locul de îmbinare între cele două flancuri ale unei cute anticlinale ...

 

ȘARPE

ȘÁRPE , șerpi , s . m . ( La pl . ) Ordin de reptile ( veninoase și neveninoase ) lipsite de membre , cu corpul cilindric , adaptate la târâre prin mișcări ondulatorii ; ( și la sg . ) reptilă din acest

 

ȘEDINȚĂ

... ȘEDÍNȚĂ , ședințe , s . f . 1. Adunare organizată a membrilor unui corp constituit , a unui colectiv , a personalului unei întreprinderi , al unei instituții , pentru a discuta , pentru a dezbate ...

 

ȘES

ȘES , ȘEÁSĂ , ( 1 ) șese , adj . , ( 2 , 3 ) șesuri , s . n . 1. Adj . ( Despre pământuri , regiuni ) Neted , întins ; plan . 2. S . n . Întindere vastă de pământ , fără diferențe ( mari ) de nivel , situată la mică altitudine ; câmpie ; suprafață plană de pământ situată într - o depresiune . 3. S . n . Parte a corpului animalelor , cuprinsă între ultima coastă și osul

 

ȘLEAHTĂ

... ȘLEÁHTĂ , șlehte , s . f . 1. ( Peior . ) Clică , bandă ; gloată , ceată . 2. Nume dat , în trecut , nobilimii poloneze ; corp

 

ȘOC

ȘOC , șocuri , s . n . 1. Ciocnire , izbire bruscă și violentă între două corpuri . 2. Tulburare generală , bruscă și violentă , a funcțiilor organismului ( provocată de o cauză exterioară variată ) , care se manifestă printr - un dezechilibru fizic și psihic ;

 

ȘOLD

ȘOLD , șolduri , s . n . Parte a corpului omenesc situată între mijloc și coapsă ; regiune anatomică corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu

 

ȘTAMPILĂ

ȘTAMPÍLĂ , ștampile , s . f . 1. Instrument format dintr - o placă de cauciuc , de lemn sau de metal fixată pe un mâner , pe care sunt gravate un semn , o inscripție sau o emblemă , cu care se ștampilează acte , mărfuri , obiecte etc . 2. Semn , inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a - i da valabilitate , pe mărfuri sau pe corpul animalelor , pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc . ; sigiliu . [ Var . : stampílă s .

 

ȘTIUCĂ

ȘTIÚCĂ , știuci , s . f . Pește răpitor de apă dulce , cu corpul lung , aproape cilindric , cu gura mare înarmată cu mulți dinți și cu botul turtit ca ciocul de rață ; mârliță ( Esox

 

ȘUIER

ȘÚIER , șuiere , s . n . 1. Zgomot caracteristic , ascuțit și puternic , pe care îl fac vântul , furtuna , vijelia ; șuierătură . 2. Zgomot ascuțit produs de anumite corpuri care se deplasează , se mișcă , se învârtesc sau spintecă aerul cu iuțeală ; șuierătură . 3. Sunet ascuțit , strident și prelung produs cu ajutorul unui instrument special ( signal , sirenă etc . ) sau prin suflarea cu putere a aerului printre buze ori printre degete ; șuierătură . 4. Sunet sau țipăt ( ascuțit ) scos de unele animale și păsări ; șuierătură . [ : Pr . : șu -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>