Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DAT

 Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 2006 pentru DAT.

VÂNT

... expr . ) A face vânt = a ) a împinge , a arunca , a azvârli ; p . ext . a da afară ( dintr - o slujbă ) ; b ) ( fam . ) a scăpa de cineva . A - și face ( sau , rar , a - și da ) vânt = a - și lua avânt , a porni cu viteză , cu avânt . A lua vânt = ( despre cai ) a porni ...

 

VIERME

VIÉRME , viermi , s . m . Nume dat unor animale nevertebrate , lipsite de picioare , cu corpul moale , lunguieț , de obicei cu o piele lucioasă , care trăiesc în sol , în apă sau ca parazite pe plante și pe animale ; ( pop . ) nume dat larvelor unor

 

ZBRANCA

... ZBRÁNCA s . f . art . ( Reg . ; în expr . ) A face zbranca = a da iureș , distrugând , nimicind . A da

 

ÎÎ

... ÎÎ interj . ( Pop . și fam . ) Cuvânt folosit pentru a exprima o aprobare , un consimțământ ; da

 

ÎMBLÂNZITOR

ÎMBLÂNZITÓR , - OÁRE , îmblânzitori , - oare , s . m . și f . Persoană care se ocupă cu îmblânzirea animalelor sălbatice dând reprezentații publice , mai ales la circ . Îmblânzi + suf . -

 

ÎMBOLDI

... pe cineva la o acțiune ; a stimula . 3. Refl . recipr . și tranz . A ( se ) lovi cu coatele , a ( - și ) da

 

ÎMBRÂNCI

... ÎMBRÂNCÍ , îmbrâncesc , vb . IV . Tranz . și refl . recipr . A ( se ) împinge cu violență , a ( - și ) da

 

ÎMBUCĂTURĂ

ÎMBUCĂTÚRĂ , îmbucături , s . f . 1. Cantitate dintr - un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură ; înghițitură , dumicat ; p . ext . mâncare ; bucătură . 2. Loc de asamblare a două țevi , două burlane etc . , a unui știft care intră în locașul său etc . - Îmbuca + suf . -

 

ÎMBUCA

ÎMBUCÁ , îmbúc , vb . I . 1. Tranz . A vârî în gură ceva de mâncare ; a mânca ( în pripă , ce se nimerește ) ; a înghiți ceva dintr - o dată . 2. Refl . ( Despre piese ) A intra cu un capăt în altă piesă ; a se împreuna , a se

 

ÎMBUIBA

... ÎMBUIBÁ , îmbúib , vb . I . Refl . și tranz . A mânca și a bea ( sau a da

 

ÎMPĂCA

ÎMPĂCÁ , împác , vb . I . 1. Tranz . și refl . recipr . ( De obicei urmat de determinări introduse prin prep . " cu " ) A restabili raporturi de prietenie , de înțelegere cu cineva ; a ( se ) reconcilia , a ( se ) împăciui . 2. Tranz . A liniști , a potoli , a calma pe cineva mulțumindu - l , dându - i satisfacție . 3. Refl . recipr . A trăi în bună înțelegere cu cineva ; a se învoi , a se îngădui cu

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>