Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DINȚI

 Rezultatele 171 - 178 din aproximativ 178 pentru DINȚI.

STRUNGĂREAȚĂ

STRUNGĂREÁȚĂ , strungărețe , s . f . 1. Spațiu mai mare între dinți , mai ales între incisivii maxilarului superior ; strungă ( 2 ) . 2. Găleată în care se mulg oile ( la stână ) . - Strungă + suf . -

 

STUPĂ

STÚPĂ^2 , stupe , s . f . Monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii budiste . STÚPĂ^1 s . f . Nume dat firelor de cânepă rămase între dinții daracului după scoaterea

 

TALABĂ

TALÁBĂ , talabe , s . f . Grapă sau boroană cu dinții dispuși înainte ; tăvălug cu colți de oțel , cu care se sfărâmă bulgării după grăpat . - Et .

 

TARTRU

TÁRTRU , tartruri , s . n . 1. Amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul și care conține tartrat de potasiu și alte substanțe ; tirighie . 2. ( Și în sintagma tartru dentar ) Substanță calcaroasă de culoare gălbuie sau negricioasă , care se depune uneori pe coroana dinților ;

 

TATU

TATÚ , tatu , s . m . Nume dat mai multor genuri de mamifere nocturne fără dinți , cu corpul acoperit de plăci osoase și cornoase mobile , care trăiesc în America Centrală , de Sud și în Mexic ; animal aparținând unuia dintre aceste

 

TINDECHE

TINDÉCHE , tindechi , s . f . Bucată îngustă de lemn sau de oțel , cu dinți la ambele capete , cu ajutorul căreia se ține întinsă pânza la război când se țese

 

TRIDENT

TRIDÉNT , tridente , s . n . Furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate ca simbol al puterii zeului

 

ZIMȚOS

ZIMȚÓS , - OÁSĂ , zimțoși , - oase , adj . Cu zimți , cu dinți , cu crestături . - Zimț + suf . -

 

<<< Anterioarele