Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXECUTA
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 508 pentru EXECUTA.
EPÉNGLU , epengluri , s . n . Exercițiu de zbor aviatic compus dintr - un număr de viraje executate la un unghi de 180� pe panta de urcare și de coborâre , urmate de coborâre în zbor și
ESTÓMPĂ , estompe , s . f . Sul mic de hârtie , de piele sau de alt material moale , cu care se atenuează , se șterge conturul unui desen executat în creion , în cărbune sau în pastel , pentru a potrivi
EVANTÁI , evantaie , s . n . Obiect pliabil , în formă de semicerc , executat din hâtrie , mătase , pene etc . , folosit mai ales de femei pentru a - și face vânt și a se apăra de
EXCAVÁȚIE , excavații , s . f . 1. Groapă , cavitate în suprafața pământului sau în adâncime , creată în urma unui fenomen natural sau executată artificial în scopul realizării unor construcții ( fundații , terasamente , canale , tuneluri etc . ) 2. ( Med . ) Cavitate patologică formată într - un organ . [ Var . : excavațiúne s .
... EXECÚȚIE , execuții , s . f . 1. Faptul de a executa ; executare . 2. Încasare forțată a unei datorii pe cale judecătorească sau prin mijloace fiscale . 3. Aducere la îndeplinire a unei sentințe ...
EXECUTÁBIL , - Ă , executabili , - e , adj . Care poate fi executat . [ Pr . : eg -
EXECUTÁNT , - Ă , executanți , - te , adj . ( Adesea substantivat ) Care execută , care îndeplinește ceva ; executor . [ Pr . : eg -
... EXECUTÍV , - Ă , executivi , - e , adj . Care are sarcina de a executa
EXECUTÓRIU , - IE , executorii , adj . ( Jur . ) Care trebuie executat , care trebuie pus în
EXERCÍȚIU , exerciții , s . n . 1. Acțiune fizică sau intelectuală , făcută sistematic și repetat , în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau îndemânări . 2. ( Despre un funcționar , o persoană oficială ; în sintagma ) în exercițiul funcțiunii = în timpul îndeplinirii sarcinilor de serviciu . 3. ( Ec . ; în sintagma ) Exercițiu bugetar = perioadă de timp , de obicei de un an , pentru care se întocmește și se execută bugetul unui stat . [ Pr . : eg -
EXONERÁRE , exonerări , s . f . ( Rar ) Acțiunea de a exonera și rezultatul ei ; eliberare de răspundere a unei persoane care nu - și execută obligația din cauze străine de voința sa . - V.