Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FORMA
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 299 pentru FORMA.
NÁSTURE , nasturi , s . m . 1. Obiect de metal , sidef , os , lemn , material plastic etc . , de diferite forme , care servește la încheiatul hainelor , al pernelor etc . sau ca ornament la o haină ; bumb . 2. ( Reg . ) Tabletă , comprimat , pastilă ( conținând o substanță medicamentoasă ) . - Et .
NATÚRĂ , naturi , s . f . 1. Lumea materială ; univers , fire ; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers ; p . restr . lumea fizică înconjurătoare , cuprinzând vegetația , formele de relief , clima . 2. Ansamblul legilor după care se dezvoltă Universul ; Universul considerat ca o forță activă , creatoare , condusă după anumite legi . 3. Ansamblu de însușiri pe care o ființă le are din naștere , care rezulta din conformația sa și care o caracterizează , constituind esența sa ; fel propriu de a fi al cuiva ; fire , temperament . 4. Caracter specific al unui lucru , însușire caracteristică ;
NEOGRAMÁTIC , - Ă , neogramatici , - ce , adj . , s . m . și f . 1. Adj . ( În sintagmele ) Școala neogramatică sau curentul neogramatic = curent lingvistic care susține principiul regularității schimbărilor fonetice ( considerând analogia drept factor principal în apariția formelor noi ) și promovează studiul limbilor moderne . 2. S . m . și f . Adept al curentului neogramatic ( 1 ) . [ Pr . : ne - o - ] - Neo - + gramatic ( după germ . Junggrammatiker , fr . néo - grammairien , it .
NEOIMPRESIONÍSM s . n . Direcție modernistă în pictură care recurge la culorile complementare , aplicând procedeul contrastului simultan în vederea obținerii unei forme distincte . [ Pr . : ne - o - im - pre - si -
NETEZITÓR , netezitoare , s . n . 1. Unealtă folosită pentru îndreptarea și netezirea muchiilor formelor de turnătorie . 2. Mașină formată din doi cilindri între care se trece un material pentru a fi netezit . - Netezi + suf . -
NOI pron . pers . 1 pl . 1. ( Desemnează pe cel care vorbește și persoana sau persoanele pe care acesta și le asociază în vorbire ) S - a înserat și noi tot pe loc stăm . 2. ( La dativ , în formele ne , ni , cu valoare posesivă ) Casa ne e frumoasă . ( Cu valoare de dativ etic ) Ne ești departe . 3. ( La dativ sau la acuzativ , în forma ne , cu valoare de pronume reflexiv ) Ne povesteam multe . 4. ( În stilul oticial - administrativ ) Eu . Noi , directorul școlii , am
NU adv . I. ( Servește la formarea formei negative a verbului , de obicei precedându - l nemijlocit ) . 1. ( Neagă predicatul și dă întregii propoziții un caracter negativ ) Nu l - am cunoscut niciodată . 2. ( Neagă predicatul , fără a modifica logic caracterul propoziției ) Nu încape nici o îndoială . 3. ( Neagă predicatul în propoziții cu aspect negativ și cu înțeles pozitiv , de obicei interogative sau exclamative ) Nu făcea parte și el dintre noi ? II. ( Neagă altă parte de propoziție decât predicatul ) A plecat repede , nu așa cum a venit . III. ( Modifică sensul cuvântului pe care îl precedă , altul decât predicatul , atenuându - i înțelesul ori dându - i un înțeles contrar ) O casă mare , nu lipsită de eleganță . IV. ( Înlocuiește forma negativă a unui verb enunțat anterior sau dedus , îndeplinind funcția de predicat ) Cine poate oase roade ; cine nu , nici carne moale . V. ( Cu valoare de propoziție independentă cu caracter negativ ) Ai prieteni ? -
NUMISMÁTIC , - Ă , numismatici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Disciplină auxiliară a istoriei , care se ocupă cu istoricul monedelor , al medaliilor vechi etc . , studiind evoluția acestora din punctul de vedere al formei , al gravurii , al baterii , al circulației etc . , precum și documentele conținând date referitoare la monede . 2. Adj . Care aparține numismaticii ( 1 ) , privitor la
NUN , - Ă , nuni , - e , s . m . și f . Nume dat , în ziua căsătoriei , fiecăreia dintre persoanele care asistă pe miri la cununia religioasă și care sunt solicitate să îndeplinească obligațiile cerute de ritualul creștin ; ( la pl . ) bărbatul și femeia care îndeplinesc aceste forme ;
OCÓL , ocoluri , ( 1 ) ( 2 , 3 , 4 , 5 , 6 ) ocoale , s . n . 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur - împrejurul unui loc ; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă ; înconjur , ocolire , ocoleală , ocoliș . 2. ( Înv . ) Linie care delimitează un spațiu ; p . ext . spațiul delimitat , cuprins . 3. ( Concr . ) Gard făcut în jurul unui loc ; împrejmuire , îngrăditură ; p . ext . loc îngrădit ( uneori acoperit ) , unde se închid vitele , oile etc . ; obor , țarc . 4. ( Reg . ) Curte , ogradă . 5. ( Rar ) Spațiu , loc liber . 6. ( Înv . ) Unitate administrativă ( judiciară , agricolă ) de județ sau de ținut , de oraș sau de sat ; sediul ei ; p . ext . instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire
OCTÁN , octani , s . m . Hidrocarbură saturată din seria parafinelor , care există în mai multe forme