Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INTERIOR
Rezultatele 171 - 180 din aproximativ 287 pentru INTERIOR.
INTRAVASCULÁR , - Ă , intravasculari , - e , adj . ( Anat . ) În ( sau din ) interiorul vaselor
INTROVERTÍT , - Ă , introvertiți , - te , adj . ( Despre oameni ) Care este concentrat sau obsedat de propriile trăiri
... INVAGINÁ , pers . 3 invaginează , vb . I. Refl . ( Med . ; despre porțiuni ale intestinelor ) A se întoarce spre interior
... INVOLÚT , - Ă , involuți , - te , adj . ( Bot . ; despre un organ ) Răsucit spre interior
... LĂÚNTRIC , - Ă , lăuntrici , - ce , adj . ( Adesea fig . ) Care se află în interior
LACÚNĂ , lacune , s . f . Spațiu gol în interiorul unui corp ; gol , lipsă în continuitatea , în integritatea unui
LÉSPEDE , lespezi , s . f . Placă poligonală de piatră naturală ( prelucrată ) , de dimensiuni mari , cu care se acoperă mormintele , se pavează interiorul unor edificii , aleile etc . - Et .
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
LIPCÁN , lipcani , s . m . Curier oficial ( turc sau tătar ) care făcea legătura între țările românești și Constantinopol sau în interiorul țării ; curier , ștafetă ( călare ) în timp de
MĂLURĂ , măluri , s . f . 1. Boală a grâului și a altor păioase , cauzată de unele specii de ciuperci care produc în boabe o pulbere neagră , formată din spori . 2. Numele mai multor specii de ciupeci microscopice care trăiesc parazite pe grâu sau pe alte graminee și care produc mălura ( 1 ) ( Tilletia ) . 3. Boabe de cereale atinse de mălură ( 1 ) ; pulbere neagră din interiorul lor . 4. ( Bot . ; pop . )
MÁGMĂ , magme , s . f . Masă minerală fluidă și incandescentă din interiorul scoarței pământului , alcătuită din